Culisele tranzacţiei de achiziţie a Bancpost de către Banca Transilvania. Contractul a fost semnat la discretul hotel Epoque, de lângă parcul Cişmigiu. Ömer Tetik, CEO-ul, a stat în picioare 36 de ore într-un tur de forţă care va duce banca din Cluj la o „luptă” cu BCR pentru prima poziţie în piaţă

4 dec 2017 Autor: Cristian Hostiuc

În dimineaţa zilei de vineri, 24 no­­iembrie 2017, la discretul Hotel Epoque, de lângă parcul Cişmigiu, Horia Ciorcilă  şi Ömer Tetik, şefii Băncii Tran­sil­va­nia, au semnat cu reprezen­tanţii Euro­bank din Grecia contractul de achi­­ziţie a Bancpost, care va propulsa ban­­ca din Cluj în coasta BCR, numărul 1 din piaţă.

Cu o seară înainte, pe 23 noiembrie, Ömer Tetik, CEO al Băncii Tran­sil­vania, a stat o oră şi jumătate la Gala ZF înainte de a reveni la finişul nego­­cierilor cu Eurobank pentru Bancpost.

Vineri la prânz, imediat după semnare, într-o discuţie cu ZF, Tetik, sorbind dintr-un nou cappuccino, spunea că nu a dormit de 36 de ore şi mai avea puterea să explice alături de Horia Ciorcilă, preşedintele băncii de 16 ani şi cel mai mare acţionar individual privat, ce înseamnă această achiziţie şi cum va arăta Banca Transilvania după integrare: va ajunge la o cotă de piaţă de 16%, un profit anual de peste 300 mi­lioane de euro şi, paradoxal, „nu vrem să fim numărul 1 în piaţă, nu vrem să ne transformăm într-o bancă corporatistă, ci vrem să rămânem o bancă antreprenorială cu decizii luate rapid, care să fie prima opţiune de bancă pentru companiile româneşti“.

Achiziţia Bancpost, care aduce Băn­­cii Transilvania active de aproape două mi­­liarde de euro şi o reţea de depozite râvnită de toată lumea, de aproape 1,8 miliarde de euro, plus un profit de 50 de milioane de euro pe an, a început în vara lui 2016. Atunci, o echipă de bancheri de investiţii din Londra, de la Barclay‚ una dintre cele mai mari bănci britanice, s-a prezentat la Banca Transilvania spunând că ei ştiu de proiectul „Florance“ - vânzarea Bancpost.

Bancherii de investiţii, o specie aparte, le-au spus celor din Cluj de ce ar trebui să cumpere Bancpost şi de ce ar trebui să lucreze cu ei în această tranzacţie, adică să-i angajeze consul­tanţi. Deşi până atunci nu lucraseră niciodată cu Barclay‚ Horia Ciorcilă şi Ömer Tetik au mers pe mâna lor, mai ales că, de partea cealaltă a baricadei, bancherii angajaţi de Eurobank pentru vânzare erau „prietenii“ lor de la Londra de la băncile Mediobanca şi HSBC.

În tranzacţiile de fuziuni şi achiziţii, cel mai interesaţi într-un deal sunt consultanţii, începând de la bancherii de investiţii şi avocaţii, până la firmele de audit; din acest motiv, ei fac tot posibilul ca o tranzacţie să iasă, ca să-şi ia comisionul şi în final bonusul.

La începutul lui 2017, pe piaţă a apărut la vânzare proiectul „Florance“, iar Banca Transilvania a fost pregătită. Decizia de a intra în licitaţie a fost luată extrem de rapid în boardul de la Cluj, având în vedere că Bancpost era o bancă din top 10, cu o cotă de piaţă de 2%, ceea ce înseamnă mult într-un sistem bancar românesc cu foarte multe bănci mici.

Înainte să fie scoasă la vănzare, Bancpost a fost curăţată şi restructurată timp de mai mulţi ani: nu avea linii de finanţare către Eurobank, are personal bine pregătit şi un management bun, după cum spune Horia Ciorcilă. Pe zona de credite de consum şi microfinanţare, produse acordate online, experienţa echipei de la Bancpost este mai puternică decât a Băncii Transilvania, afirmă Ömer Tetik. Dacă la Volksbank, o bancă cumpărată de Transilvania în 2014, a fost vorba de achiziţia unor active la un discount extraordinar, o oportunitate pe care o ai o singură dată în viaţă, din care Banca Tramsilvania a marcat un profit de aproape 350 de milioane de euro în mai puţin de trei ani, la Bancpost este vorba de complementaritate, susţine Ciorcilă.

 

„Aici noi cumpărăm capital, nu active, ca la Volksbank. Cumpărăm market share şi clienţi“

Deşi este pe locul 9 în piaţă, la depozite atrase este pe locul 5, clienţii Bancpost fiind extrem de loiali acestei bănci, o strategie care vine de la începutul anilor ‘90, când Elena Petculescu a înfiinţat Bancpost cu ajutorul Poştei Române, CFR sau al altor companii de stat. Bancpost are multe convenţii de salarii şi plată a pensiilor, iar dispersia depozitelor şi a operaţiunilor în toată ţara este bună, menţionează Ömer Tetik. La Volksbank, Banca Transilvania a cumpărat clienţi în Bucureşti, o zonă unde stătea mai puţin bine, şi în câteva oraşe din sud.

În viitor, din cauza reglementărilor, cine va dori să fie în sistemul bancar va trebui să aibă volume mari ca să fie profitabil. „Deşi semestrial noi creştem organic cât are cotă de piaţă o bancă mică, pentru a câştiga volume mai mari nu poţi să creşti decât prin achiziţii“, menţionează Ciorcilă.

Pentru Banca Transilvania, criza financiară şi economică care a izbucnit în toamna lui 2008 şi ale cărei efecte se văd şi acum a fost cea mai bună oportunitate, o ocazie pe care o ai o singură dată în viaţă: fiind cu spatele la zid, singura strategie de supravieţuire trebuia să fie creşterea. Iar şansa a fost că alte bănci din România s-au retras din cursa pentru creştere ca urmare a directivelor de la centru, lăsând loc liber; s-a adăugat criza grecească şi cipriotă, ce a scos la vânzare bănci care, în condiţii normale, nu ar fi fost vândute niciodată.

În august 2008, când a început criza de pe Wall Street, Banca Transilvania s-a trezit că s-ar putea să aibă probleme de lichiditate întrucât toate băncile le reduceau liniile de finanţare. Confruntându-se cu această situaţie, Horia Ciorcilă şi Robert Rekkers, CEO al băncii de atunci, s-au dus imediat la BNR să explice situaţia: sunt singuri pe piaţă, fiind o bancă românească. Apar zvonuri pe piaţă că s-ar putea să aibă probleme, oamenii încep să-şi retragă banii uitându-se la televizor la ce se întâmplă în America, unde totul cădea de la o zi la alta.

 

În câteva zile, Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a convocat Consiliul de Administraţie şi a aprobat într-o discreţie totală un împru­mut de urgenţă către Banca Transilvania de 400 de milioane de lei, adică 100 de milioane de euro.

Confruntându-se cu atacul asupra leului, cu creşterea ROBOR, cu zvonurile de panică ce se propagau din marile centre financiare ale lumii către periferie (în septembrie a intervenit căderea oficială a băncii americane Lehman Brothers, instituţie despre care se spunea că este prea mare să dea faliment, dar totuşi s-a întâmplat), Isărescu nu avea nevoie de o altă problemă care să arunce în aer sistemul financiar şi aşa şubred al României.

Pe lângă împrumutul de urgenţă, Isărescu şi Nicolae Cinteză, directorul Direcţiei de Supraveghere din BNR, au ieşit public să spună că nu sunt probleme la Banca Transilvania, iar în spatele uşilor au „garantat“ în faţa celorlalte bănci că nu sunt probleme la Transilvania şi că nu trebuie tăiate liniile de finanţare.

Pe bursă, acţiunile băncii au fost oprite de la tranzacţionare mai mult timp, pe un motiv tehnic, dar în înţelegere cu toată lumea, ceea ce a fost o şansă ca preţul să nu se prăbuşească în valuri şi să contribuie la accentuarea crizei.

Pentru Transilvania a urmat o cursă contra cronometru de a-şi majora capitalul şi a obţine împrumuturi subordonate de la acţionarii ei care să le întărească poziţia.

La începutul lui 2009, când valoarea băncii a scăzut la 200-300 de milioane de euro, faţă de aproape 2 miliarde de euro în 2007, şi când ratase o vânzare către Deutsche Bank, Horia Ciorcilă a început să caute un partener mai solid pentru banca din Cluj, având în vedere că peste tot în jur cuvântul de ordine era criză. Economia României se prăbuşea, toate companiile tăiau tot ce se putea tăia, termenele de plată săreau de la o lună la alta, iar cursul leu/euro crescuse cu 30%, ceea ce putea să trimită în faliment întregi portofolii de credite imobiliare şi de consum.

Ciorcilă a discutat cu Société Générale, grupul francez ce controlează BRD, a doua bancă din România la vremea respectivă, posibilitatea unei fuziuni, dar ideea a căzut după ce Société Générale s-a trezit că are propriile probleme în Franţa. Nimeni de la Paris nu mai avea chef să discute o achiziţie în România. Ironic, asta a fost şansa lui Ciorcilă, pentru că în 2016 Banca Transilvania a trecut în faţa BRD, ajungând numărul 2 în Romănia.

Pe parcursul lunilor lui 2009, Ciorcilă a avut discuţii cu National Bank of Greece, acţionarul majoritar de la Banca Românească, cu Marfin Bank, care la vremea respectivă avea o poziţie bună în Cipru, şi cu Bank of Cyprus, care chiar a cumpărat 9% din Banca Transilvania, tranzacţie care i-a adus un proces de insider trading lui Ciorcilă, din care a scăpat cu greu. Din cauza stre­sului procesului, un fost vice­pre­şedinte al băncii, Claudiu Silaghi, a murit.

Nicio discuţie nu s-a concretizat, mai ales că BNR se împotrivise neoficial acestor acţionari.

Ironic, National Bank of Greece părăseşte România prin vânzarea Băncii Româneşti către grupul maghiar OTP, sau cel puţin a semnat un acord de vânzare, Bank of Cyprus a intrat în faliment în Cipru, operaţiunile din România au ieşit şi ele la vânzare (operaţiunile de retail au fost date către Marfin Bank România), iar Marfin Bank mai are nevoie de semnătura BNR pentru a vinde banca de la Bucureşti celebrei familii greceşti Vardinogiannis.

În criză, băncile mari din România, sub indicaţiile de la Viena, Paris, Milano, Atena, Amsterdam, au început să lase business pe masă, în special finanţările către companiile româneşti, ceea ce a fost o oportunitate extra­ordinară pentru Banca Transilvania. De la o cotă de piaţă de 5,4% la finalul lui 2008, Transilvania a ajuns în 2014 la aproape 10%.

În vara lui 2014, un bancher de la Viena, Henrich Pecina, a venit la Cluj, propunându-le lui Ciorcilă şi Omer Tetik, noul CEO al Băncii Transilvania, să cumpere Volksbank România, o bancă cu o cotă de piaţă de 3,7% şi care în 2008 ajunsese chiar numărul 3 pe plan local după BCR şi BRD.

Volksbank Romănia a ajuns un coşmar pentru Viena, având în vedere creditele neperformante imobiliare, creditele în franci elveţieni şi euro, care au fost lovite şi au devenit neper­for­mante din pricina creşterii cursului euro şi a dublării cursului francului elveţian.

În câteva săptămăni, cei de la Cluj au luat decizia să intre în tranzacţie, mai ales că era un proces fără licitaţie, care se discuta unu la unu.

Pe 10 decembrie 2014, Horia Ciorcilă şi Omer Tetik au anunţat acordul de achiziţie a Volksbank România, care le aducea o cotă de piaţă de 3%, aproape 200.000 de clienţi, cei mai mulţi în Bucureşti; un deal de 600-700 de milioane de euro în care de fapt plăteau 0,2 milioane de euro pentru capitalul băncii şi rambursau linii de finanţare de aproape 600 de milioane de euro către Volksbank Austria. De fapt, austriecii pierdeau 300 de milioane de euro, dar scăpau de o problemă.

După cum spune chiar Horia Ciorcilă, achiziţia Volksbank a fost ceva unic, o şansă pe care o ai o singură dată în viaţă. Pe lângă faptul că au câştigat aproape 350 de milioane de euro din acest deal, banca din Cluj a intrat în „biroul“ BRD, luptându-se pentru locul doi din piaţă.

Pentru că sunt antreprenoriali, iar deciziile se iau rapid, Banca Transilvania a integrat Volksbank în mai puţin de doi ani, rezolvând litigiile cu clienţii în euro şi franci elveţieni.

În 2016-2017, pe piaţă au apărut alte bănci la vânzare, iar intenţia declarată a băncii din Cluj a fost de a se uita la orice oportunitate. National Bank of Greece a scos la vânzare Banca Românească, unde banca din Cluj a pus o ofertă, dar sub cea înaintată de OTP.

Ciorcilă spune că odată ce Bancpost a ieşit la vânzare, Banca Românească a căzut pe locul 2 ca interes.

Bancpost a atras 8-9 ofertanţi, dar toată lumea şi-a dat seama că singurii care puteau închide tranzacţia şi aveau şi banii erau cei din Cluj.

Ömer Tetik ştie că cineva a depus o ofertă mai mare decât a Băncii Transilvania, „dar Eurobank a decis să intre în negocieri exclusive cu noi pentru că eram hotărâţi să cumpărăm, pentru că ştiau că avem banii şi că nu trebuie să-i ridicăm din piaţă“.

Dar, mai mult decât atât, probabilitatea de a obţine aprobarea BNR în acest deal era mult mai mare pentru Banca Transilvania decât pentru un fond de investiţii care nu mai fusese niciodată în România. Pe lista scurtă a fost fondul american Varde, consiliat de celebrii bancheri de la Rothschild.

Când aţi ştiut că veţi cumpăra Bancpost?

„Cu adevărat am ştiut când am semnat, adică astăzi (vineri, 24 no­iem­brie 2017), iar în ultimele două săp­tă­mâni au fost negocieri extrem de in­ten­se şi niciodată nu poţi să fii sigur“, spune Tetik.

Probabil că cele 36 de ore de când nu mai dormise vor fi răsplătite cu vărf şi îndesat.

Pentru Ömer Tetik, un turc născut în Germania şi devenit bancher în România (înainte de Transilvania a lucrat la Credit Europe), ziua în care i-a spus lui Horia Ciorcilă că vrea să fie CEO la Banca Transilvania (mai 2013), fără să negocieze niciun salariu, niciun pachet de bonus, a fost cea mai bună.

Dintr-o poziţie la Credit Europe, o bancă situată între locurile 10 şi 20, Tetik a ajuns în patru ani la câteva procente de locul 1 cu Banca Tran­silvania.

La Gala ZF de joi, 23 noiembrie 2017, Tetik îl asculta pe Andreas Treichl, CEO al Erste şi cel care a plătit peste 4 miliarde de euro pentru BCR, cum spune că nu este important locul 1 în România pentru BCR (care a pierdut aproape 10 puncte procentuale din cota de piaţă în ultimii 12 ani, din momentul privatizării), ci că vrea să fie banca cea mai de încredere pentru clienţii ei.

 

Nici pentru Ömer Tetik şi Horia Ciorcilă locul 1 în România nu este o prioritate, nu este o ţintă, după cum spun ei public. Dar dacă piaţa şi viaţa vor decide acest lucru, nu cred că se vor supăra.

Este o foarte mare realizare pentru o bancă din Cluj, care a pornit de la zero în 1994 cu un capital de 4 milioane de dolari, care în 1999 a ajusese la o valoare bursieră de 12 milioane de dolari, care în 2007 a ajuns pe bursă să valoreze aproape două miliarde de euro, iar apoi în 2009 s-a prăbuşit la 200-300 de milioane de euro şi care a ajuns acum să valoreze din nou două miliarde de euro.

Şansa şi feelingul la oameni şi la vremuri au ţinut cu Horia Ciorcilă, unul dintre cei care se regăsesc pe lista fondatorilor băncii din 1993-1994 şi care conduce ca preşedinte al boardului banca din Cluj din 2001.

Vom vedea la începutul lui 2020, când vor apărea rezultatele finale pe 2019, cine va fi pe primul loc în România în sistemul bancar.

Decembrie 2014, Hotel Marriott Bucureşti: Horia Ciorcilă (centru) şi Ömer Tetik (stg.) anunţă achiziţia Volksbank România, o bancă ce ocupa locul 3 la finalul lui 2008, când banca Transilvania era pe locul 7.

 

Cronologia operaţiunii de scoatere la vânzare a Bancpost şi achiziţie de către Banca Transilvania: 10 luni pentru 2% din piaţa bancară din România.

 

22 febr. 2017 HSBC şi Mediobanca lansează proiectul Florance de vânzare a Bancpost.

15 sept. 2017 Banca Transilvania este selectată şi intră în negocieri finale pentru Bancpost.

19 mai 2017 Opt investitori din întreaga lume sunt interesaţi de Bancpost.

 

24 nov. 2017 orele 8.43, Banca Transilvania anunţă pe bursă că boardul băncii a aprobat cu o zi înainte achiziţia Bancpost, contractul urmând să fie semnat în cursul zilei de vineri 24 noiembrie.

24 nov. 2017 orele 11.00, Banca Transilvania şi Eurobank, acţionarul Bancpost, anunţă că au semnat tranzacţia şi apar primele declaraţii.

27 nov. 2017, ZF publică interviul cu cei doi conducători ai Băncii Transilvania, Horia Ciorcilă, preşedintele boardului şi Ömer Tetik, CEO: De ce au cumpărat Bancpost şi ce urmează.

 

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 04.12.2017

 
Cuvinte cheie:
banca
, bancpost
, cluj
, transilvania
, banca transilvania
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Închide