Pieţele creează o problemă pentru Mario Draghi, preşedintele Băncii Centrale Europene. Goana după obligaţiuni dinaintea unei aşteptate noi runde de relaxare monetară a împins randamentele atât de jos, încât multe dintre obligaţiuni nu mai sunt eligibile pentru programul de QE a BCE, scrie Financial Times.
Randamentele obligaţiunilor pe termen scurt din zona euro au atins minime record, yieldul obligaţiunilor germane cu scadenţa la doi ani atingând nivelul extraordinar de minus 0,43%.
BCE are trei opţiuni de bază pentru continuarea relaxării: o reducere a ratei depozitelor, extinderea programului de achiziţii de obligaţiuni de la 60 miliarde de euro pe lună început în martie; sau prelungirea programului de achiziţii, aşteptat în prezent să dureze “până în septembrie cel puţin”.
În condiţiile în care BCE nu va mai avea obligaţiuni sigure de cumpărat, banca ar putea renunţa la limita privitoare la randamente sau ar putea achiziţiona titluri mai riscante, poate obligaţiuni ipotecare sau corporative.
Acesta este genul de problemă pe care Draghi ar trebui s-o salute. Deşi apar dificultăţi tehnice, este o dovadă clară că BCE a reuşit să tragă în jos ratele dobânzii din regiune.
Draghi nu va avea nicio problemă în a evita întrebarea de ce este necesară continuarea relaxării având în vedere semnele clare de redresare.
Combinaţia de randamente scăzute la obligaţiuni şi măsuri de recapitalizare a băncilor au impulsionat creditarea către sectorul privat. Cifre recente arată că volumul creditelor a avansat în cel mai alert ritm din 2012, în timp ce creşterea masei monetare din regiune a revenit la normal.
Inflaţia de bază, excluzând preţurile pentru energie şi alimente, a ieşit din zona periculoasă a deflaţiei, revenind peste nivelul de 1%. Deşi încă sub ţinta de sub, dar aproape de 2%, rata a accelerat uşor mai puternic decât inflaţia de bază a SUA în acest an.
Iar dacă aceste semne pozitive nu sunt suficiente, guvernele vor scăpa de constrângerile bugetare ale autorităţilor de la Bruxelles.
Revenirea la normal nu este suficientă pentru Draghi, care ar dori să asiste la un ritm mai accelerat de creştere.
Deocamdată, acesta are dreptate să promoveze în continuare politici monetare care implică menţinerea ratelor dobânzii la un nivel scăzut.
Pe de altă parte, investitorii ar putea începe să privească mai îndeaproape evoluţiile economice pozitive. Pariurile pe o evoluţie divergentă a euro şi dolarului, cu un euro mai slab şi un dolar mai puternic, în sunt în creştere în condiţiile în care diferenţa de randament dintre obligaţiunile americane pe doi ani şi cele germane a atins cel mai ridicat nivel din 2006.
Poziţiile respective s-ar putea aglomera şi mai mult în contextul relaxării BCE şi apropierii primei majorări de rate de către Fed.
Însă cei care se aşteaptă ca euro să scadă sub 1 dolar şi să se menţină la acest nivel au nevoie ca Draghi să-şi menţină abordarea. Dacă performanţa economică recentă a Europei se dovedeşti sustenabilă, va apărea genul de problemă pe care Draghi şi-o doreşte cu adevărat: creşterea.
