Aproape 60.000 de români au credite în franci elveţieni de echivalentul a 2,8 mld. euro, cea mai mare parte credite ipotecare contractate în 2006-2007 când cursul de schimb era de 2-2,2 lei/franc. Aceasta înseamnă că aceşti clienţi plătesc în prezent o rată lunară cu circa 60% mai mare decât la începutul contractului.
Cursul de schimb al francului elveţian, urmărit îndeaproape de zeci de mii de români care au luat credite în această monedă exotică pentru piaţa locală, a coborât joi aproape de minimul ultimilor doi ani, de 3,47 lei/frac, în condiţiile în care moneda elveţiană s-a depreciat constant faţă de euro în ultimele săptămâni.
Aceasta înseamnă practic un moment de respiro pentru clienţii care în vara lui 2011 ajunseseră să plătească rate lunare duble faţă de momentul încheierii contractului de credit. Cursul urcase până la 4 lei/franc în august 2011, ceea ce s-a resimţit imediat în buzunarele românilor cu credite în franci elveţieni, dintre care mulţi s-au împrumutat când paritatea era de 2-2,2 lei/franc.
Cotaţiile pe pieţele internaţionale au ajuns până la 1,25 franci/euro pe fondul revenirii apetitului de risc al investitorilor. Francul ajunsese în 2011 aproape la paritate cu moneda unică europeană în condiţiile în care criza din zona euro împinsese investitorii să se refugieze în active considerate sigure – franci elveţieni sau aur.
Analiştii băncilor străine se aşteaptă ca paritatea euro-franc elveţian să urce până la 1,33-1,35 franci pentru un euro.
„Investitorii vor continua să vândă active considerate sigure, dar cu randamente apropiate de zero, pe măsură ce goana după câştiguri se intensifică. Banca centrală a Elveţiei a spus clar că francul este încă prea apreciat faţă de euro şi că orice apreciere în continuare va afecta stabilitatea preţurilor.Ne-am revizuit în acest context prognoza de curs la 1,33 franci/euro la finalul acestui an“, se arată într-un raport al UniCredit.
Un curs de 1,33 franci/euro înseamnă că pe piaţa locală paritatea leu-franc ar putea coborî la 3,25 lei/franc. Aceasta înseamnă că un client cu o rată de 500 de franci, care în 2011 ajunsese să plătească o rată lunară de 2.000 de lei, ar urma să pătească puţin peste 1.600 de lei. Deja rata la un astfel de credit a coborât cu circa 300 de lei faţă de nivelul din 2011.
Pentru că pe piaţa valutară locală rulajele cu franci elveţieni sunt marginale, BNR calculează cursul în funcţie de cotaţiile euro/ franc de pe pieţele internaţionale, respectiv leu/euro de la Bucureşti. BNR a afişat ieri un curs oficial de 3,4693 lei/euro.
Deşi la Bucureşti cursul euro a crescut în ultimele zile, scăderea francului a fost determinată de de evoluţia sa pe pieţele internaţionale, unde a consemnat un minim al ultimilor doi ani, de peste 1,25 franci pentru un euro.
La sfârşitul lunii martie 2013 soldul creditelor în franci elveţieni acordate de băncile locale era de echivalentul a 2,8 mld. euro. Creditul în franci a fost adus pe piaţă de ungurii de la OTP în 2005, iar un an mai târziu a intrat şi în portofoliul Raiffeisen, mirajul dobânzilor mici propagându-se pe piaţă şi prin oferte ale Volksbank, Bancpost, Băncii Româneşti şi Piraeus.
Restanţele la creditele în franci elveţieni s-au majorat cu o treime, până la echivalentul a aproape o jumătate de miliard de euro. Soldul total de credite se erodează lent în condiţiile în care este vorba în principal despre credite ipotecare.
Mulţi clienţi au luat credite în franci elveţieni în 2006-2007, când cursul de schimb ajungea la 2-2,2 lei/euro. Ratele lunare plătite în prezent sunt cu circa 60% mai mari decât la încheierea contractului, astfel că orice scădere a francului este resimţită pozitiv de clienţi. Cei care au strâns din dinţi până acum şi au reuşit să îşi plătească ratele vor urma astfel să facă eforturi mai mici în lunile următoare.
La un credit ipotecar mediu de echivalentul a 50.000 de euro înseamnă că numărul celor care au credite în franci elveţieni ajunge la aproape 60.000 de persoane.
Băncile care au vândut credite în franci elveţieni au reuşit să-şi agaţe clienţii cu dobânzi foarte mici, chiar prin comparaţie cu dobânzile la împrumuturile în euro, în ciuda riscurilor semnificative. Nu mai puţin de nouă bănci au fost antrenate pe această piaţă de potenţialul mare de vânzări datorat dobânzilor mici. O altă problemă a fost creditele cu dobândă introductorie, unii clienţi fiind nevoiţi să suporte pe lângă creşterea cursului de schimb şi creşterea dobânzilor după primii doi-trei ani de contract.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
