Statul va cheltui anul viitor pe serviciile de telecomunicaţii, poştă, televiziune şi internet 202 mil. lei (aproximativ 50 mil. euro), o sumă în creştere cu peste 42% faţă de anul 2011, arată datele din proiectul de buget pe anul viitor de pe site-ul Ministerului Finanţelor - care nu includ însă şi cheltuielile companiilor naţionale sau ale unor autorităţi independente, cum este cea de reglementare în comunicaţii, care se autofinanţează.
Datele din proiectul de buget nu explică de ce vor creşte cheltuielile statului la acest capitol şi nu răspund, aşa cum a fost cazul şi în anii trecuţi, la întrebarea cât reprezintă din aceste sume doar cheltuielile cu telecomunicaţiile, excluzându-le pe cele cu serviciile poştale sau de televiziune, de exemplu.
Chiar şi înainte de a trece la subiecte mai sofisticate, cum ar fi pentru câte persoane "plăteşte" bugetul de stat abonamente de telefonie şi de ce, o primă întrebare este de ce este acest buget în creştere, în condiţiile în care în ultimii ani operatorii de comunicaţii au redus în permanenţă tarifele şi şi-au renegociat în jos contractele în special cu clienţii de business, a comentat pentru ZF Adrian Ciobanu, fost om de vânzări la Vodafone şi care acum are propria companie - Reimens Group, care oferă consultanţă în reducerea costurilor cu serviciile de comunicaţii.
"Prima întrebare care se pune e de ce costurile cresc. Este anormal în condiţiile în care pe piaţă tarifele sunt în scădere", a spus Ciobanu, precizând că este de urmărit dacă evoluţia nu este generată de un proiect de investiţii. Însă chiar şi în aceste condiţii, statul are mari probleme cu eficienţa cheltuielilor cu achiziţia de servicii de comunicaţii, crede Ciobanu.
"Problemele sunt numeroase: nu este clar pentru câte persoane se plăteşte un abonament de telefonie şi, apoi, nu există o regulă valabilă la nivel naţional - ce tip de angajat poate avea un telefon de la instituţie. Iar dacă are telefon - plătim şi cheltuielile în roaming pentru el? Este vital ca pentru toţi angajaţii de la stat să fie achitate şi cheltuieli în roaming? Nu ştim, aşa că intrăm într-o zonă de speculaţii", spune Ciobanu.
Ce s-ar putea face totuşi în mod realist pentru ca statul să cheltuie mai eficient banii pe servicii telecom? "O soluţie este transparenţa", spune Ciobanu. "Tre buie să ştim unde ni se duc banii, şi să vedem cât se cheltuie şi pe serviciile telecom. Ar fi o soluţie foarte bună ca fiecare instituţie să publice date în legătură cu furnizorii de servicii telecom cu care lucrează şi valoarea cheltuielilor alocate. Ar fi doar o picătură într-un ocean, dar această soluţie ar putea funcţiona pentru că ar pune presiune pe manageri să fie mai strânşi la pungă când vine vorba de banii statului, în condiţiile în care oricine ar putea vedea eventualele excese."
O altă soluţie ar fi achiziţiile centralizate la nivel de ministere, care să cumpere toate abonamentele necesare pentru toate instituţiile din subordine. S-ar putea obţine reduceri semnificative, spune, din experienţa proprie Adrian Ciobanu. "Problema însă în acest caz este că e aproape imposibil să se întâmple asta pentru că nimeni nu vrea să lase din mână aceste achiziţii pentru că la mijloc este vorba de diferite interese personale - care se pot reduce la un telefon mobil. Dar este important pentru că acel om va negocia mai moale, nu-l va <<dezbrăca>> pe agentul de vânzări al companiei de telefonie". Dar acest lucru nu va funcţiona niciodată dacă nu va veni un ordin de sus în jos pentru ca aceste achiziţii să fie făcute centralizat".
În mod hilar, de altfel, dacă diferitele agenţii, ministere şi direcţii din ministere îşi cumpără fiecare separat servicii telecom, nu rare sunt cazurile în care sindicatele lucratorilor dintr-un minister negociază direct cu operatorii condiţii mai bune pentru membrii de sindicat. Şi astfel se ajunge în situaţia în care e posibil ca un membru de sindicat dintr-un minister, care îşi plăteşte din buzunar mobilul, să plătească mai puţin decât un şef in acelaşi minister, a cărui factură e achitată de la buget.
Pe de altă parte, discuţia despre cât cheltuieşte statul cu serviciile de comunicaţii este din start pusă sub semnul întrebării, câtă vreme nu există o cifră oficială care să arate la cât se ridică valoarea totală a facturilor achitate de instuituţiile bugetare, plus companiile naţionale, plus autorităţile independente şi serviciile de informaţii şi protecţie. În plus, nu este clar nici cât din banii cheltuiţi de instituţiile bugetare merg către structura specializată a statului (Serviciul Special de Telecomunicaţii) şi cât merg către firmele private.
Că suma de 50 de milioane de euro este doar o fărâmă din cât înghite într-un an tot ceea ce înseamnă autoritate de stat pentru serviciile telecom o arată şi o estimare făcută în anul 2009 de generalul Marcel Opriş - directorul şi atunci şi acum al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS). El declara în 2009 că într-un an toate cheltuielile fgăcute de toate instituţiile şi agenţiile publice din România doar cu serviciile de comunicaţii mobile se ridică la 150 de milioane de euro. "Peste 150 de milioane de euro sunt plătiţi de stat pe an pentru comunicaţii mobile sub diverse forme", a spus Opriş fără a preciza sursa informaţiilor şi modalitatea de calcul a sumei prezentate. Şeful STS a mai spus că nivelul cheltuielilor cu comunicaţiile mobile este "aberant" şi că "statul nu le va putea susţine în continuare". El a susţinut în 2009 că instituţiile statului ar trebui să creeze la nivel naţional un grup de lucru care să stabilească nivelul cheltuielilor publice pe servicii de comunicaţii, în ideea de a obţine o "raţionalizare" a acestora. Doi ani mai târziu, ideile şefului STS au rămas în continuare un proiect.
Cât a fost piaţa telecom în 2010
În anul 2010, piaţa de comunicaţii şi servicii poştale a atins 3,98 miliarde de euro (16,76 miliarde de lei), în scădere cu 6,2% faţă de 2009, conform informaţiilor centralizate de Autoritatea de Reglementare în Comunicaţii (ANCOM) pe baza raportărilor datelor statistice de către furnizori (venituri obţinute din furnizarea de reţele şi servicii de comunicaţii electronice şi de servicii poştale).
În 2009, piaţa de profil a însumat 17,99 miliarde de lei (4,24 miliarde de euro). Piaţa de comunicaţii a înregistrat în 2010 valoarea de 3,63 miliarde de euro (15,3 miliarde de lei), în scădere cu 6,6% faţă de valoarea din 2009, în timp ce piaţa serviciilor poştale a atins 350 milioane de euro (1,45 miliarde de lei), în coborâre cu 2,3% faţă de anul precedent.
Pe piaţa de comunicaţii, cea mai mare scădere a fost înregistrată de veniturile din furnizarea de servicii de telefonie la puncte fixe (-12,4%), urmată de veniturile din furnizarea de servicii de comunicaţii electronice prin intermediul unor reţele publice mobile terestre (-11,4%) şi de veniturile din furnizarea de servicii de linii închiriate (-10,7%).
Fluctuaţii negative ale veniturilor s-au înregistrat şi pe segmentul serviciilor de acces la internet (-5,6%) şi în zona serviciilor de transmisiuni de date (-2,3%), în timp ce veniturile din furnizarea de servicii de retransmisie a programelor audiovizuale au crescut cu 0,9%, iar cele din furnizarea de reţele publice fixe (venituri din interconectare şi acces la bucla locală) au crescut cu 9,7%.
În anul 2010, veniturile din furnizarea de reţele şi servicii de telefonie fixă au atins valoarea de 2,61 miliarde de lei, cele din reţele şi servicii de telefonie mobilă 8,63 miliarde de lei, veniturile din furnizarea de servicii de acces la Internet au ajuns la 1,32 miliarde de lei, iar cele din furnizarea de servicii de retransmisie a programelor audiovizuale au însumat 1,59 miliarde de lei.
Peste o jumătate (50,7%) din totalul veniturilor din reţele şi servicii de telefonie fixă în anul 2010 provine din furnizarea de servicii de telefonie la puncte fixe persoanelor fizice, în timp ce 25,6% au fost venituri realizate din furnizarea de servicii de telefonie la puncte fixe persoanelor juridice, iar restul de 23,6% a fost realizat din furnizarea de reţele publice fixe (la nivel de gros).
Şi în domeniul telefoniei mobile, veniturile din servicii furnizate pe bază de abonamente pentru persoane fizice deţine cea mai mare pondere (30,6%), urmate de veniturile din serviciile furnizate pe bază de abonamente pentru persoane juridice (25,1%), de veniturile din furnizarea de reţele publice mobile terestre (la nivel de gros, 23%) şi de veniturile din servicii furnizate pe bază de cartele preplătite (21,3%).
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
