Politicile băncii centrale americane vor avea efecte mai puternice asupra euro în 2016, un an în care volatilitatea oriunde, oricând va fi ceva normal pe piaţa valutară, spun analiştii.
După şocul provocat la începutul lunii de Banca Centrală Europeană prin coborârea dobânzilor la cote record, decizia Rezervei Federale americane de a-şi majora dobânda-cheie cu 0,25 puncte procentuale a fost asimilată fără probleme de cei care speculează cu euro, scrie The Wall Street Journal.
Euro s-a depreciate modest faţă de dolar, în contrast cu creşterea accentuată de la începutul lunii decembrie. Însă începerea formării marelui rift dintre politicile monetare nu înseamnă o cale precisă pentru cursul euro-dolar. BCE va încerca să ţină euro sub control pentru că trebuie să creeze inflaţie şi creştere economică.
Misiunea BCE, dar şi a Fed, va fi cu atât mai grea cu cât incertitudinile şi riscurile vor continua să perturbe pieţele şi economia globală.
Euro a evoluat într-un interval îngust, între 1,08 dolari pe unitate şi 1,10 dolari pe unitate, după şedinţa BCE de pe 3 decembrie, iar acum se află în partea inferioară a coridorului. Însă moneda europeană a devenit imună la comentariile făcute de oficialii BCE care au încercat să facă prin vorbe mai intens impactul deciziei de a relaxa şi mai mult politica monetară. Acesta este rezultatul distrugerii comunicării înainte de decembrie în urma căreia pieţele şi-au construit aşteptări la nivelul cărora preşedintele BCE Mario Draghi nu s-a putut ridica. Cum datele macroeconomice care vin din zona euro nu sunt de natură să impresioneze, este puţin probabil ca acestea să influenţeze prea mult euro.
Pe de altă parte, deciziile pe care Fed le va lua de acum încolo vor fi mai importante pentru că vor arăta cum vor arăta creşterile „graduale“. Banca centrală a Americii a făcut în urmă cu şapte ani pionierat cu relaxarea politicii monetare, iar acum face pionierat cu normalizarea politicii. Pieţele se aşteaptă ca Fed să efectueze creşteri mai puţine şi mai lente ale dobânzilor decât cele sugerate de oficiali. Un sondaj de opinie realizat de Reuters la care au participat 120 de economişti demonstrează tocmai aceasta. Participanţii cred că va urma o nouă majorare în martie.
Alte sondaje Reuters sugerează că analişti de peste tot în lume nu se aşteaptă ca inflaţia să-şi revină anul viitor, nici chiar în SUA, unde banca centrală se arată foarte încrezătoare.
Lumea ar trebui să privească cu prudenţă mesajele băncilor centrale. Banca Angliei a explicat clar că aşteptările sale sunt doar aşteptări, „nu promisiuni“. Iar BCE a demonstrat că economia contează mai mult decât promisiunile oficialilor.
Dacă pieţele încep să creadă că Fed va înăspri mai rapid politica monetară, atunci SUA şi Zona euro se vor distanţa şi mai mult una de cealaltă în ceea ce priveşte dobânzile pe termen scurt, ceea ce va face dolarul mai atractiv.
În cele patru cicluri de înăsprire (tightening) efectuate de Fed în ultimii 30 de ani, dolarul s-a depreciat, notează HSBC. Însă în aceste vremuri s-ar putea ca nici istoria să nu fie un ghid bun. Acum, ţări emergente precum China joacă un rol mai mare pe scena mondială, iar politicile monetare din Europa şi din SUA nu sunt deloc sincronizate.
Iar care este situaţia reală în China nu poate şti decât Partidul. Anul acesta a China a adus două surprize: prăbuşirea bursei de acţiuni şi deprecierea yuan, monedă ancorată de dolar. Pe 11 august yuanul a scăzut cu aproape 2%, iar deprecierea a continuat în următoarele zile, atingând minimul ultimilor patru ani în raport cu dolarul. Când Beijingul a lărgit culoarul de tranzacţionare, a crescut şi volatilitatea multora dintre valutele din regiunea Asia-Pacific. Ţările respective au luat măsuri pentru a încerca să menţină paritatea cu moneda Chinei, scrie pentru Forbes Wolfgang Koester, CEO al companiei de consultanţă financiară FiREapps. Acţiunile Beijingului au luat prin surprindere pieţele.
În decembrie, a reînceput devalorizarea yuanului, în condiţiile în care banca centrală testează rezistenţa monedei, poate pentru a o lăsa să fluctueze liber.
