Belarusul este rampa de lansare a armatei ruse în războiul din Ucraina şi totuşi un tampon între Rusia şi UE. Va rezista dictatorul Lukaşenko presiunilor lui Putin? S-a înstrăinat de Europa şi încearcă să se apropie de China, India şi Turcia

Conducătorul cu mână de fier al Belarusului Aleksandr Luka­şen­ko, care s-a autointitulat acum mult timp ultimul dictator al Europei, a acceptat mereu doar până la un punct supuşenia faţă de preşedintele Rusiei Vladimir Putin. Din când în când de la Moscova vin zvonuri sau planuri de „adoptare“ sau chiar „absorbire“ a eco­no­miei belaruse în cea rusă, ceva ce irită mândria de „dictator“ suveran a lui Lukaşenko.

Sprintul de voie al trupelor ruse până în capitala Kazahstanului pentru „salvarea“ regi­mului altui lider autoritar ameninţat de re­voltele din ianuarie 2022 este cu siguranţă un avertisment. Belarus a devenit la propriu o rampă de lansare pentru armata rusă în răz­boiul contra Ucrainei şi o sursă de nesiguranţă nu doar pentru Kiev, ci şi pentru statele vecine din UE şi NATO.

Această ţară joacă astfel un rol important în strategia de război şi intimidare a lui Putin, chiar şi dacă Lukaşenko a asigurat că nu va tri­mite soldaţi în Ucraina decât dacă poporul pe care-l reprezintă este atacat. Îna­inte de invazia din Ucraina, pen­tru Polonia dinspre Belarus venea amenin­ţarea cu o nouă criză a re­fugiaţilor din Ori­en­tul Mijlociu. Prin urmare, a anticipa cât de departe va merge Lukaşenko în cola­borarea lui cu Putin este important pentru a înţelege cât de departe poate merge chiar Putin.

Poate spune Belarus un „Nu“ hotă­rât la orice îi cere Rusia? Nu poate. Înainte de război, economia belarusă era dependentă de bani trimişi de Moscova şi de petrol ieftin rusesc. Ţiţeiul era rafinat, iar pro­du­sele obţi­nute, benzină şi motorină, erau ex­portate în UE şi mai ales în Ucraina. Statele europene mai importau din această ţară în cantităţi semnificative şi îngrăşăminte pentru agricul­tu­ră, fier, oţel şi lemn.

Înăbuşirea prin violenţă a protestelor de amploare din 2020-2021 de către autorităţile de la Minsk şi înscenarea unor alegeri care au consolidat puterea lui Lukaşenko au atras sancţiuni din partea statelor UE în urma cărora comerţul dintre UE şi Belarus s-a diminuat, ţinta acţiunilor europenilor fiind persoane şi companii care au legătură cu Lu­kaşenko, cu violenţele contra protestatarilor şi cu încălcarea drepturilor omului. Va urma probabil o nouă rundă de sancţiuni care au ca scop împiedicarea companiilor ruseşti să ocolească sancţiunile occidentale folosind ca acoperire exporturi belaruse.

Între timp, Polonia duce propriul război comercial cu Belarus, ieri restricţionând dras­tic traficul de camioane la graniţa cu această ţară. Ar fi o reacţie la restricţii similare impuse de cealaltă parte. A urmat un conflict diplo­matic în care au fost expulzaţi diplomaţi po­lonezi din Minsk. Pandemie, război, sancţiuni, toate acestea au lovit economia belarusă, devenită între timp puternic dependentă de cererea din Rusia, şi ea lovită de criză şi sancţiuni. Deşi este dificil de estimat evoluţia unei economii precum cea a Belarusului, unde datele sunt controlate de autorităţi, BERD prognozează că PIB-ul ţării a scăzut cu aproape 5% anul trecut, recesiunea urmând să continue anul acesta.

Prin urmare, Belarusul este o economie în criză care depinde de altă economie în criză, dar care funcţionează în regim de război. Datele oficiale arată că anul trecut 64% din exporturile belaruse s-au dus în Rusia şi China. Pentru anul acesta se pun mari spe­ranţe tot în piaţa rusă. Comerţul bilateral a ajuns anul trecut la nivelul record de 43 de miliarde de dolari, dar acestea sunt cifre menţionate de Putin. Companii occidentale se retrag din Belarus, aşa cum unele pleacă şi din Rusia, un exemplu fiind Ikea, care a decis să nu mai importe lemn de acolo.

Lukaşenko caută însă să contrabalanseze dependenţa de Rusia cu atragerea de investiţii din alte state influente. Este vorba de China, India şi chiar Turcia. Niciuna dintre aceste ţări nu îi este prietenă Rusiei, deşi au propriile interese în a înclina balanţa ordinii mondiale spre est sau în a diminua influenţa SUA. Anul trecut, exporturile belaruse către China s-au dublat, spun autorităţile de la Minsk, în timp ce companiile chineze au investit 100 de milioane de dolari în proiecte din Belarus. Lukaşenko este cel mai apropiat aliat politic extern pe care Putin îl are, dar atenţia pe care o acordă ţării sale alte puteri precum China ar putea fi suficientă pentru ca acesta să reziste presiunilor pentru o uniune mai strânsă cu Rusia şi pentru un ajutor militar mai mare în războiul Moscovei din Ucraina. The Hill speculează că Putin ar putea calcula că l-ar ajuta mai mult să-l înlăture pe Lukaşenko fără ca Vestul să intervină. Ar rămâne însă teama de proteste, aceleaşi care-l sperie atât de mult şi pe dictatorul european.