Europa a pornit revoluţia verde, iar acum simte toxicitatea propriului succes: contrarevoluţia. Este concluzia la care a ajuns Karl Mathiesen, corespondent european specializat pe teme climatice pentru Politico, după ce în ultimul an a realizat reportaje în Europa de nord, acolo unde ritmul tranziţiei către o economie curată este cel mai rapid.
Jurnalistul a vorbit cu oamenii ce vor deveni perdanţii efortului de care lumea are nevoie disperată pentru a aduce economiile în armonie cu mediul înconjurător. Ceea ce Mathiesen a aflat explorând în nord este că perdanţii nu îşi vor accepta soarta în tăcere. El a discutat cu şi a scris despre fermierii olandezi care au alterat politica ţării lor şi despre minerii polonezi din minele de cărbune care au modelat politicile climatice ale Uniunii Europene.
A vorbit cu şoferii londonezi îngrijoraţi de eforturile primarului lor de a limita numărul maşinilor şi cu crescătorii de reni care riscă să-şi piardă tradiţiile şi felul de a trăi din cauza febrei metalelor şi minereurilor necesare tehnologiilor ecologice. În Germania i-a întâlnit pe liderii şi pe susţinătorii extremei drepte, care călăresc un val de furie în creştere. Pentru unii, schimbările sunt minore, dar altora li se schimbă chiar viaţa. Ceea ce au toţi în comun este resentimentul - şi o senzaţie arzătoare că nu sunt auziţi. Mathiesen nu a găsit că schimbările cerute nu sunt necesare. Poluarea cu azot sufocă peisajul rural olandez, în timp ce gazele de eşapament ale maşinilor devastează pe tăcute sănătatea locuitorilor oraşelor. Refacerea bazelor energetice ale societăţii este pur şi simplu o necesitate dacă se doreşte un climat stabil.
Ar fi naiv, totuşi, să credem că transformarea verde va fi diferită de celelalte schimbări epocale din istorie, scrie Mathiesen. Ca orice revoluţie industrială anterioară, şi aceasta creează perdanţi. Indiferent de câte locuri de muncă în sectorul energiei curate vor fi create în viitor, sute de mii sunt distruse acum. Libertăţile – de a conduce, de a consuma fără grijă – sunt reduse. Societatea este remodelată, iar suferinţa este reală. Mai ales a celor afectaţi cel mai tare.
Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro
