In lumea rafinata a colectionarilor de ceasuri de lux, accesibila doar investitorilor de pe Wall Street si milionarilor, un ceas de colectie poate costa chiar mai mult decat o masina de lux, scrie The Wall Street Journal.
La cea mai recenta licitatie de acest gen, care a avut loc in aprilie, un ceas de platina Omega din anii '50 a fost vandut pentru suma de 351.000 de dolari (250.000 de euro), un pret care confera o alta imagine asupra unei industrii care este perceputa ca fiind una de productie in masa.
Licitatia a avut loc in hotelul de lux Mandarin Oriental din Geneva. La sfarsitul acesteia, Omega anunta ca "un elvetian a platit cel mai mare pret pentru un ceas Omega inregistrat vreodata in cadrul unei licitatii". Ceea ce Omega a omis sa spuna este faptul ca tocmai compania era cumparatorul.
Atat cererea, cat si preturile unor astfel de ceasuri au crescut extrem de mult in ultima perioada ca urmare a dezvoltarii economice globale. Insa in spatele cresterii preturilor se afla si un alt factor: alianta dintre producatorii de ceasuri si casa de licitatii din Geneva, Antiquorum Auctioneers.
Antiquorum organizeaza licitatii, cateodata chiar si pentru o singura marca, reunind astfel producatorii de ceasuri de peste tot din lume, unde acestia pot licita pentru ceasurile scoase la vanzare, acest lucru de cele mai multe ori fiind facut sub acoperirea anonimatului. Chiar si producatorii de ceasuri, printre care si Patek Philippe si nu numai, recunosc ca recurg la astfel de metode.
"Este cu totul o alta abordare asupra modului de promovare a produselor unei companii", a declarat cofondatorul casei de licitatii, Osvaldo Patrizzi. "Licitatiile au un impact mult mai mare decat publicitatea", a continuat el. Patrizzi a lucrat impreuna cu cei de la Omega aproape doi ani pentru realizarea licitatiei, publicand peste 600 de pagini de cataloage si organizand o petrecere cu fast la Los Angeles pentru promovarea evenimentului. "Am fost colaboratori", a incheiat el.
Acum insa licitatiile de ceasuri de colectie par sa stranga din ce in ce mai multe controverse. In primul rand, aceste licitatii incep sa ridice semne de intrebare din punct de vedere etic, chiar si printre producatori. "O mare parte din public nu stie ca cele mai mari recorduri in vanzari au fost facute de catre companie in sine", a declarat Georges-Henri Meylan, director executiv al Audemars Piguet, unul dintre producatorii de ceasuri de lux din Elvetia.
Mai ingrijorator este faptul ca Antiquorum se afla deja sub atenta supraveghere a actionarilor, iar registrele companiei sunt atent analizate de catre firmele de consultata, printre acestea numarandu-se si cei de la Pricewaterhousecoopers. Cofondatorii firmei au decis in urma cu doua luni sa-l concedieze pe Patrizzi din functiile de presedinte si director executiv.
Presedintele Omega, Stephen Urquhart, a declarat ca firma nu ascunde faptul ca a licitat si cumparat ceasuri sub anonimat in cadrul licitatiilor organizate de catre Antiquorum. El a mai adaugat ca ceasurile au fost achizitionate cu scopul de a fi expuse in muzeul companiei din Bienne, Elvetia. "Nu am licitat pentru ceasuri de dragul de a licita. Am licitat pentru ca am vrut sa le detinem neaparat", a adaugat Urguhart. Swatch Group, din care Omega face parte, au refuzat sa ofere orice comentariu.
Prin intermediul licitatiilor, producatorii de ceasuri elvetieni au reusit sa gaseasca o solutie pentru provocarea pe care o ridica comercializarea produselor de lux, de la bijuterii la imbracaminte, si anume de a-i convinge pe clienti sa plateasca un pret neobisnuit de mare pentru produse percepute ca fiind de o foarte mare valoare. "Cand un ceas Omega poate fi vandut peste ani cu de zece ori sau chiar mai mult decat costului lui initial, noii cumparatori vor fi gata sa plateasca mai mult pentru ceasurile lor. Si daca reusesti sa scoti un pret bun in cadrul licitatiei, chiar ai impresia ca ai reusit o afacere buna", a declarat Al Armstrong, retailer de ceasuri si bijuterii de lux din Hartford, Connecticut.
Omega si Antiquorum au devenit parteneri in 2004, pe cand producatorul de ceasuri incerca sa-si refaca brandul pe piata internationala dupa o serie de insuccese. In 1980, compania elvetiana a iesit sifonata din incercarea de a concura cu companiile asiatice producatoare de ceasuri pe baza de cuart electronic, firma fiind obligata chiar sa-si inchida unele din fabricile pe care le detinea. In anii '90, Omega a intrat pe piata ceasurilor de lux prin lansarea unor noi modele de ceasuri semnate de personalitati ca Cindy Crawford sau Michael Schumacher.
Dupa ce toate aceste tentative au esuat, Omega a apelat la un singur om, Patrizzi.
El a infiintat Antiquorum, care initial se chema Galerie d'Horlogerie Ancienne, pe la inceputul anilor '70, impreuna cu un partener. La acea vreme, licitatiile pentru ceasurile vechi erau mai putin numeroase, din cauza faptului ca era foarte greu sa obtii autentificarea acestora. La inceput, Patrizzi si-a concentrat atentia asupra unui singur om, Philippe Stern, care detinea una dintre cele mai renumite marci de ceasuri de lux din lume, Patek Philippe, propunandu-i o "licitatie tematica" , in care sa participe doar ceasuri Patek.
Schema: Patek ar participa la licitatie si ca vanzator si ca cumparator. Rezultatul: nu numai cresterea cotei de piata a Patek, ci si cresterea interesului colectionarilor pentru ceasurile Patek.
Prima licitatie la care Patek a participat a avut loc in 1989, unde 301 ceasuri au fost vandute, suma totala stransa in urma licitatiei fiind de peste 15 milioane de dolari la acea vreme. Stern a devenit unul dintre clientii de top ai Antiquorum, achizitionand sute de ceasuri Patek la preturi mari in cadrul licitatiilor. Preturile ceasurilor Patek pur si simplu au explodat dupa aceasta licitatie. In urmatorii zece ani, un ceas Patek relativ simplu a ajuns sa coste in jur de 10.000 de dolari, iar pentru modele in editie limitata, mai "sofisticate", asa cum sunt cunoscute in industria ceasurilor de lux, un ceas Patek putea fi achizitionat chiar si pentru 500.000 de dolari.
Cand Patrizzi s-a intalnit cu directorii executivi ai Omega in 2004, i-a asigurat ca este nevoie de o astfel de licitatie pentru ca renumele companiei sa renasca. Exista insa o singura problema. Antiquorum nu putea garanta autenticitatea ceasurilor care erau fabricate in productie de masa si astfel, printr-o intelegere cat se poate de neobisnuita, Omega a acceptat sa garanteze pentru autenticitatea tuturor ceasurilor vandute in cadrul licitatiei si chiar sa le reconditioneze pe cele care aveau nevoie.
Pentru a creste si mai mult interesul pentru licitatie, Patrizzi, impreuna cu cei de la Omega, s-au ocupat serios de promovarea evenimentului, dand tot felul de petreceri private in peste 11 orase din intreaga lume, printre care si Los Angeles. Acestia au mai publicat si un impresionant catalog cu toate produsele scoase la vanzare, creand o adevarata "Omegamanie".
In urma licitatiei au fost stransi peste 5,5 milioane de dolari. In afara ceasului de 351.000 de dolari, Omega a mai licitat pentru alte 46 de ceasuri, majoritatea dintre acestea fiind cele mai scumpe. Patrizzi este de parere ca Omega in total a licitat pentru 80 de produse din cele 300 cate au fost scoase la vanzare.
La fel ca in cazul celor de la Patek, in urma licitatiei, atat cererea, cat si preturile pentru ceasurile Omega au crescut extrem de mult, mai ales ca firma a anuntat introducerea unor modele mai scumpe, incepand cu aceasta primavara. "Cel mai bine vandut model al Omega era cel de 1.400 de dolari, iar acum clientii sunt dispusi sa plateasca chiar si de trei ori mai mult", a declarat Steven Goldfarb, proprietarul unui magazin retail de ceasuri de lux din Seattle. "Acestia stiu ca un ceas Omega a fost cumparat pentru 300.000 de dolari, insa
n-au nicio idee cine anume l-a achizitionat", a mai adaugat el.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
