Ratele de dobândă excepţional de mici de pe pieţele internaţionale de capital, dar şi cererea mare pentru active proiectate pentru a genera profit au încurajat guvernele, agenţiile guvernamentale şi companiile să emită de la începutul anului obligaţiuni pe termen lung în valoare de 253 de miliarde de dolari, o sumă fără precedent. Nivelul îl eclipsează pe cel de 188 de miliarde de dolari din perioada similară a anului trecut, potrivit datelor Dealogic.
Popularitatea datoriilor pe termen lung sugerează că investitorii cred că avansul economiei globale va rămâne slab în pofida aşteptărilor ca băncile centrale din lumea dezvoltată să majoreze ratele de politică monetară pe măsură ce economiile lor capătă forţă.
Pieţele par mai puţin optimiste decât băncile centrale. În iulie, Fondul Monetar Internaţional şi-a redus estimarea de creştere a economiei mondiale pentru acest an de la 3,5% la 3,3%. Fondul a insistat însă că rămân intacţi factorii care impulsionează activitatea economică, printre care menţionează preţurile mai mici ale combustibililor şi îmbunătăţirea condiţiilor de pe pieţele muncii.
„Cei care se împrumută iau datorii pe termen mai lung deoarece yieldurile sunt foarte reduse, iar yieldurile sunt foarte jos deoarece pieţele iau în calcul o perioadă prelungită de creştere economică slabă şi un mediu cu inflaţie redusă“, a explicat Alberto Gallo, analist la RBS.
El a dat ca exemplu neîncrederea companiilor.
„Dacă el ar fi crezut că perspectivele economice sunt pozitive şi că pieţele sunt zăpăcite, le-ai fi putut vedea profitând şi împrumutându-se ieftin pentru a folosi aceşti bani pentru investiţii. Dar nu vedem aceste lucruri. Companiile emit obligaţiuni şi folosesc banii pentru a răscumpăra obligaţiuni“, precizează Gallo.
Obligaţiunile pe termen lung sunt notorii pentru sensibilitatea mai mare la schimbările dobânzilor, ceea ce înseamnă că revenirea dobânzilor produce o dinamică mai mare a preţurilor, afectându-i pe investitori. Iminenţa unor creşteri de dobânzi reduce apetitul pentru obligaţiuni pe termen lung.
Obligaţiuni cu maturităţi de 30 de ani au mai mari sunt de obicei apanajul unor emitenţi cu ratinguri ridicate precum guvernul britanic, British American Tobacco, Microsoft şi Siemens.
Însă în aprilie Mexic a devenit prima ţară din lume care a vândut obligaţiuni denominate în euro cu scadenţa la 100 de ani la o dobândă de împrumut relative mică, de 4,2% până în 2115 cu toate că ţara are o tradiţia în a intra în default.
Două luni mai târziu, compania braziliană de petrol Petrobras, deţinută de stat şi implicată într-un scandal monstru de corupţie, a intrat în clubul emitenţilor de datorii cu scadenţa la 100 de ani vânzând titluri de 2,5 miliarde de dolari.
