Daca privim documentele oficiale japoneze, de la carnete de conducere pana la declaratii de venit, vom descoperi ca nu sunt din anul 2004, scrie Financial Times. Japonia este in anul Hensei 16, adica al saisprezecelea an de domnie imparatului actual, al carui nume oficial este Hensei.
Tokyo se incapataneaza sa ramana la actualul calendar, ceea ce demonstreaza ca Japonia nu poate fi cu usurinta indepartata de la traditiile ei. Totusi, faptul este exact ceea ce pretind sustinatorii lui Junichiro Koizumi ca a realizat acesta, in calitatea sa de primul ministru. Consilierii primului ministru, facand referinta deliberat la faimoasa Restaurare Meiji din anul 1868, cand Japonia a renuntat la trecutul sau feudal in favoarea modernizarii rapide, vorbesc despre Restaurarea Heisei. Scopul guvernarii sale a fost revigorarea tarii prin restucturarea guvernului si renuntarea la centralizarea care a durat 60 de ani. Cea mai recenta restructurare a fost cea a serviciilor postale, cea mai mare institutie financiara din lume.
Totusi comparatia este exagerata, avand in vedere transformarile sociale si economice profunde prin care a trecut Japonia la sfarsitul secolului XIX. Multi analisti il considera pe primul ministru un bun orator, dar care face prea putine lucruri. Totusi Koizumi este un lider care, fie datorita norocului sau planificarii atente, a condus Japonia printr-o perioada importanta din istoria sa moderna. Atat in plan economic, cat si politic, tara s-a schimbat mult in timpul guvernarii sale.
In momentul numirii sale in functie, in 2001, era un politician neconventional decis sa infaptuiasca o reforma radicala. La zece ani dupa colapsul spectaculos al economiei , Koizumi a promis o restructurare radicala.
In realitate nu s-a intamplat nimic din toate aceste. Pentru lichidatori, cea mai mare parte straini, care au pretins ca valorile japoneze nu pot fi restructurate decat prin lichidarea companiilor ineficiente, ultimii trei ani au fost dezamagitori.
Pentru altii, faptul ca Koizumi nu si-a tinut promisiunea de a face o reforma radicala si de a reduce datoria publica, vine ca o usurare.
Ambele parti sunt totusi de acord, in ceea ce priveste economia, ca Koizumi a avut noroc. El a condus Japonia prin cea mai lunga perioada de revigorare economica din 1990.
Daca norocul va ramane de partea sa, aceasta perioada va continua pana la iesirea Japoniei din starea de deflatie in care se afla din 1990. O doza sanatoasa de inflatie poate contribui la erodarea datoriei si poate incuraja populatia sa cheltuiasca din ce in ce mai mult.
Toate aceste se datoreaza Chinei si nu reformei interne. Cererea puternica din partea vecinului Japoniei a revigorat industriile japoneze muribunde (constructia de nave, industria chimica, otelaria). Aceasta, ajutata de importurile de masini, electronice si componente din Europa si Statele Unite, a reusit un boom al exporturilor care a pus din nou in miscare economia.
In ultimii doi ani balanta comerciala a Japoniei cu restul lumii s-a adancit cu 55%. Doar anul trecut, transporturile catre China, care rivalizeaza cu Statele Unite pentru titlul de cel mai mare partener comercial al Japoniei, au castigat 33%. Ca rezultat, companiile au investit in noi sedii si echipamente. Aproximativ jumatate din cresterea economica a Japoniei se datoreaza investitiilor de capital.
Cererea externa a contribuit decisiv la revigorarea Japoniei. O mare surpriza a fost usurinta cu care companiile au reusit sa transforme cresterea in profit. Multe industrii, precum otelaria, constructiile si sectorul bancar au fost consolidate. Fuziunile, uneori directionate de catre stat pentru a-i ajuta pe cei slabi, au oferit oportunitatea reducerii costurilor. In alte domenii, companiile au platit datoriile, si-au imbunatatit eficienta, prin reducerea salariilor si inchiderea filialelor neprofitabile. Conceptul de slujba pentru viata, destul de cunoscut ca tipologie pentru Tara Soarelui Rasare si o parte importanta din filozofia postbelica, a inceput sa se erodeze usor.
Daca aceste schimbari au facut putin pentru consumul populatiei, piesa lipsa din redresarea Japoniei, ele au infaptuit minuni pentru profitabilitatea corporatiilor. Acest proces a fost ajutat de o noua atitudine fata de China.
Multe companii si-au dublat eforturile pentru a obtine suprematia tehnologica. Asadar China a fost transformata din amenintarea economica de acum cativa ani, in "comoara" despre care vorbea Motoya Okada, presedintele Aeon.
Este corect spus pentru administratia lui Koizumi ca si politica a avut rolul ei. Ajutata de Heizo Takenaka, un academician adus de Koizumi impotriva vointei propriului sau partid, Japonia a reusit sa treaca peste criza datoriilor.
Agentia Serviciilor Financiare a fortat bancile sa execute rau platnicii cat mai repede, operatiune care a fost inlesnita si de conditiile economice imbunatatite. Lichidatorii au prins curaj, dand publicitatii datoriile UFJ-ului, cea de-a patra banca din lume. Faptul ca sistemul financiar este destul de puternic pentru a sustine razboiul cu UFJ este un semn de consolidare.
Agentiile guvernamentale cred ca scandalul cu UFJ a accelerat procesul de revigorare a industriei. Companii precum Daiei, retailerul care are mari datorii si care este considerat liderul corporatiilor "zombie" ale Japoniei, sunt, in sfarsit, fortate sa isi plateasca datoriile. Banca Japoniei a avut rolul sau. Sub conducerea lui Toshihiko Fukui, guvernatorul numit anul trecut, banca centrala a convins pietele ca este necesar ca deflatia sa fie invinsa.
Economistii afirma ca, daca economia va continua cresterea cel putin 18 luni, Koizumi va ramane in istorie ca un lider care a tras linie sub anii de recesiune.
Acesta este un mare "daca". In acest moment, economia trece printr-o perioada mai grea datorita incetinirii economiei globale. Unii economisti isi manifesta deja ingrijorarea ca toata aceasta redresare se poate irosi, precum cele doua care au existat inainte de recesiune.
Jeffrey Young, economist la Nikko Citigroup, sustine ca sentimentul puternic de incredere in mediul de afaceri indica faptul ca redresarea mai are inca resurse pentru a continua. Totusi avand in vedere dependenta Japoniei de stimulii externi, avantul economic este foarte posibil sa fie decis la Beijing sau la New York, si nu la Tokio.
In politica si in diplomatie, influenta primului ministru este recunoscuta. Reorganizarea cabinetului de luna trecuta a confirmat cat teren a castigat acesta din 2002. In loc sa isi numeasca oamenii conform dorintelor celor care dicteaza in politica, din spatele cortinei, acesta a ales o echipa care sa ii fie loiala.Doar cei care au fost pregatiti sa il sustina public in privatizarea postei au fost cooptati in echipa.
Acesta schimbare i-a permis sa adopte o politica externa mult mai agresiva. Puterea ministrului de externe a fost slabita si un mare numar de diplomati a fost adus in biroul primului ministru. Nu a tinut cont de opinia publica si a trimis trupe in Irak, cea mai mare miscare de trupe japoneze dupa cel de-al doilea razboi mondial.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
