În ultimii cinci ani, Lisa Kalbari a fost un observator atent al efectelor crizei economice greceşti din biroul ei de pe o străduţă laturalnică şi liniştită, departe de gălăgia şi nervozitatea bulevardelor ateniene adesea blocate de luptele dintre protestatari şi forţele de ordine, scrie Financial Times.
Doctorul Kalbari este psiholog. În fiecare zi, canapeaua ei este vizitată de o procesiune de pacienţi care suferă de anxietate, tulburări de somn, depresie şi alte maladii - multe dintre acestea exacerbate, crede ea, de criza care a împins rata şomajului la peste 25% privând pe mulţi greci de orice certitudine legată de viitor.
"Avem multe atacuri de panică. Pentru generaţiile mai vechi, este ca un fel de stres post-traumatic. Au trecut prin război şi sărăcie. Pentru ei, este vorba de demnitate - nu vor să fie umiliţi din nou", spune Kalbari.
Impactul pe care criza îl are asupra sănătăţii mintale a grecilor tinde să fie pus în umbră de îngrijorări mai urgente precum sărăcia şi foamea. Dar urmele impactului crizei asupra societăţii sunt evidente - de la tot mai multe diagnostice de depresie la creşterea numărului de sinucideri, iar efectele se vor resimţi mult după ce economia îşi va reveni. "A crescut numărul de cazuri de tulburări psihice, şi vorbim de toate tipurile de afecţiuni - anxietate, depresie, abuzuri, comportament antisocial, ipohondrie", spune Argyro Voulgari, psiholog la Centrul Elen pentru Sănătate Mentală şi Cercetare.
La biroul centrului din Piraeus, oraş lovit dur de criză, numărul de pacienţi copii şi adolescenţi - vulnerabili la problemele psihologice ale părinţilor - a crescut cu 51% între 2006 şi 2011. Centrul nu a centralizat încă rezultatele pentru populaţia adultă, dar doctorul Voulgari crede că şi în cazul acestora numărul a crescut semnificativ, în special pentru bărbaţii tineri. "Chiar şi cei cu bani suferă de depresie".
Cel mai înspăimântător indicator al efectelor nocive ale crizei asupra grecilor ar putea fi numărul sinuciderilor. Acesta a crescut cu 37% între 2009 şi 2011, potrivit datelor guvernului grec.
Alte cifre diferă. Experţii atrag atenţia că datele sunt adesea inexacte deoarece sinuciderea este considerată un gest ruşinos în Grecia, un stat ortodox.
Sistemul de sănătate, afectat de amputările rezultate în urma reducerilor de cheltuieli bugetare, este inundat de pacienţi, în condiţiile în care persoane care cândva plăteau pentru îngrijire la clinicile private caută acum tratament la spitale administrate de stat. Timpul de aşteptare pentru programare depăşeşte adesea două luni, potrivit psihologilor.
"Dacă ai nevoie de un psihiatru, atunci chiar îţi trebuie noroc", a afirmat un fost politician, care spune că familia sa se numără "printre puţinii norocoşi care au beneficiat" de terapie. Datorită crizei, stigmatul pus pe tratamentul afecţiunilor mintale într-o societate conservatoare şi profund ortodoxă se topeşte încet, atrage el atenţia. "Ceva ce s-a întâmplat în SUA în urmă cu 20 de ani ajunge acum în Grecia".
Din perspectivă psihologică, una dintre cele mai corozive probleme este durata crizei. Economia este în al cincilea an de recesiune, iar ieşirea nu se află încă în raza vizuală - incertitudine care pune sare pe rană.
"Nu se mai termină. Este mereu aici. Este un stres cronic, mai rău decât stresul acut", explică Christodoulou, profesor de psihiatrie la Asociaţia Elenă de Psihiatrie. Doctorul face diferenţa între depresie - un dignostic medical - şi mult mai răspânditele tristeţi şi angoase care prind rădăcini în societatea greacă. "Când discuţi cu oamenii şi intri mai în amănunte, apare treptat un element de autocritică, ceea ce este încurajant".
Grecii par să aibă un atuu în mânecă, legăturile puternice din familie, care atenuează loviturile date psihicului. Dar alte aspecte ale culturii greceşti netezesc terenul pentru apariţia afecţiunilor. Andrew Armatas, psiholog în Atena, crede că actuala criză a evoluat pe o nevroză tipic grecească - o teamă omniprezentă - transmisă de bătrânii care au suportat ocupaţia nazistă, că dezastrul pândeşte după colţ.
"Ne-am auzit mereu părinţii povestindu-ne prin ce au trecut", spune el, notând senzaţia de vină şi ruşine pe care o au mulţi dintre pacienţii săi.
Printre alţii, Armatas consiliază acum părinţi care-şi jelesc copiii plecaţi în străinătate în cautarea unui loc de muncă, dar şi executivi care şi-au pierdut postul sau se chinuie să şi-l păstreze.
"Poţi ajuta pe cineva să facă faţă emoţiilor, dar, practic, ştii că vor rămâne şomeri pentru mult timp."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
