Rolul de terorist al omului de afaceri sirian Omar Hayssam a început şi s-a sfârşit cu o răpire. Condamnat în 2007, în lipsă, de instanţele din România la 20 de ani de închisoare pentru răpirea unor jurnalişti români, fugarul Hayssam a intrat după cinci ani în custodia statului român în urma unei „operaţiuni neautorizate“ pe teritoriu străin, care, dacă ar fi urmată o logică simplă, nu poate fi decât cel sirian.
În acest caz se poate spune că România a intrat n ochiul furtunii geopolitice globale, pentru că războiul civil din Siria reprezintă ultimele reminiscenţe ale războiului rece, cu un gest pe care cel mai puternic aliat al conducerii siriene, Rusia, îl condamnă cu tărie – ştirbirea suveranităţii unui stat.
Întrebat de un ziarist de unde a fost preluat Hayssam, preşedintele Traian Băsescu a declarat că el nici nu confirmă, nici nu infirmă nimic, dar a menţionat că, „cum să vă spun, când România a efectuat o operaţiune neautorizată pe teritoriul altui stat„. În urmă cu doi ani, chiar preşedintele Siriei Bashar al-Assad a declarat că omul de afaceri se află în închisorile siriene. Cum autorităţile române spun că operaţiunea de capturare a lui Hayssam a fost autorizată de guvern, în lipsa mai multor informaţii se poate presupune că neautorizarea se referă la statul străin, adică Siria, o ţară sfârtecată de un război civil care a făcut deja 100.000 de victime. Astfel, România s-ar implica într-un conflict violent unde rebelii luptă din 2011 cu un regim tiranic, împotriva atrocităţilor acestuia şi pentru dreptul la vot liber, şi într-un război gălăgios al marilor puteri, în care Occidentul îi sprijină pe rebeli, iar Rusia şi Iranul ajută, cu arme şi avertizări, regimul preşedintelui Bashar al-Assad.
Interese geostrategice uriaşe
„Operaţiunea neautorizată“ ar încălca unul dintre principiile pe care ruşii îl citează ca argument împotriva oricărei intervenţii străine în Siria, anume suveranitatea, autoritatea supremă a oricărui stat de a-şi determina singur afacerile interne. Ruşii spun că inviolabilitatea controlului fiecărui stat asupra propriilor afaceri interne este singurul lucru care stă în calea dominaţiei neo-imperialiste a ţărilor puternice asupra celor slabe.
Desigur, îngrijorările Rusiei în privinţa suveranităţii nu ating şi propriile acţiuni privind statele vecine. În 2008, după ce a înfrânt Georgia într-un război scurt, Moscova a recunoscut independenţa a două teritorii rebele, Abhazia şi Oseţia de Sud, dezmembrând astfel un stat suveran împotriva voinţei acestuia, scrie The Christian Science Monitor.
Apoi, Rusia are stimulente materiale şi politice puternice pentru protejarea status quo-ului din Siria. Tatăl lui Assad a format o alianţă strategică cu Uniunea Sovietică în 1971, iar de atunci Siria a devenit un client de încredere, acum singurul din Orientul Mijlociu. Rusia este principala sursă se arme pentru Siria, cu contracte active de înarmare estimate la cinci miliarde de dolari – în principal pentru sisteme antiaeriene, rachete de apărare de coastă şi aeronave. De asemenea, Siria asigură Rusiei ieşire la Marea Mediterană prin baza navală de la Tartous – singura bază militară rusească din afara fostului spaţiu sovietic.
Totodată, analiştii spun că există contracte tradiţionale economice de 15 miliarde de dolari incluzând proiecte de construcţie şi din domeniul energiei pentru companiile ruseşti. În Siria lociuesc mai multe zeci de mii de ruşi. Apoi 10% din populaţia siriană este ortodoxă, religia de stat din Rusia.
Moscova are o miză mare în Siria şi probabil nu poate rămâne nepăsătoare la nicio intervenţie în conflictul sirian.
Părţile combatante
În faţa perspectivei pierderilor semnificative de teritorii şi soldaţi în luptele cu războinicii musulmani suniţi, Assad şi-a ajustat în ultimele luni tacticile păstrând majoritatea unităţilor Gărzii Praetoriane formată din sectanţi alawiţi – Garda Republicană, A Patra Divizie şi Forţele Speciale - şi axându-se tot mai mult pe aliatul şiit Hezbollah şi sprijinul militar din Iran. Dar Teheranul riscă astfel să devină un pion într-un conflict mai larg al sectelor religioaseîntre suniţi şi şiiţi care s-ar putea să nu se termine nici chiar dacă Assad renunţă la putere.
În unele cazuri, luptătorii Hezbollah – un grup sprijinit de Iran şi totodată una dintre cele mai puternice forţe militare ale Libanului, sunt cei care au dus luptele de stradă, potrivit comandanţilor rebeli. Spre deosebire de şiiţii din Irak, Iran şi Liban, alawiţii din Siria tind să fie laici, iar lor le lipseşte zelul religios care a ajutat la motivarea celor 15.000 de şiiţi care au venit în Siria să lupte.
De asemenea, luptătorii kurzi îşi menţin şi consolidează poziţiile din regiunea autonomă din nord-vestul provinciei Hasakah, bogată în grâne şi petrol şi părăsită de trupele loialiste forţate să se retragă spre interiorul ţării.
În luna mai, Assad a declarat că militanţi din 29 de ţări luptau în diferite regiuni ale Siriei.
În sânul forţelor rebele se simte rivalitatea dintre Armata Siriană Liberă, sprijinită de lumea arabă şi Occident, şi islamişti, ale căror forţe, mai mici dar mai eficiente, controlează cea mai mare parte din teritoriul din nord aflat în mâinile rebelilor.
SUA intenţionează să livreze arme rebelilor, dar decizia se loveşte de împotrivirea unor membri ai Congresului care se tem că acestea vor ajunge în mâinile militanţilor islamişti, cu o factură radicală a cărei membri s-au filmat măcelărindu-şi şi decapitându-şi adversarii.
Armata Siriană Liberă, în dorinţa de a avea o forţă mai mare de foc, încearcă să se distanţeze de islamişti pentru a tempera temerile SUA că armele americane ar putea ajunge la militanţi ai reţelei teroriste al Qaeda, potrivit Reuters.
Posibilul deznodământ
Forţele loialiste au preluat iniţiativa în ultimele luni şi au capturat oraşul de importanţă strategică Qusair din vestul ţării. De asemenea, cea mai mare parte a oraşului Homs, mai mare decât Qusair, a fost recapturat de trupele guvernamentale cu sprijinul Hezbollah, notează BBC.
Urmând actuala traiectorie a situaţiei din Siria două scenarii ies cel mai mult în evidenţă. În primul Assad preia puterea în toată Siria, ceea ce ar conveni Rusiei. În celălalt scenariu teritorul este împărţit în mai multe regiuni independente, unele poate controlate de apropiaţi ai reţelei al-Qaeda precum frontul al-Nusra, cu acces facil la armele sofisticate ale Siriei.
Un ofiţer din serviciile americane de informaţii a avertizat că războiul sirian ar putea dura „între multe multe luni şi mai mulţi ani“.
Fugarii celebri ai României
Deputatul Mihai Boldea, anchetat într-un dosar de crimă organizată, a ieşit anul trecut din ţară prin vama Giurgiu, cu destinaţia Tucia.
Liderul spiritual al MISA Gregorian Bivolaru, 53 de ani, a fost dat în urmărire generală în 4 iunie 2004, iar prin mesajul Biroului Naţional Interpol din 21 iulie 2004 a fost solicitată şi urmărirea internaţională.
Fostul director al CFR Mihai Necolaiciuc a fugit din ţară în februarie 2005 şi adus după şase ani. El a fost dat în consemn la frontieră, în urmărie generală şi apoi internaţională. Imediat după dispariţie au apărut informaţii potrivit cărora ar fi fost în Austria iar apoi în SUA.
Nicolae Popa a fost condamnat în 2006 la 15 ani de închisoare în dosarul FNI alături de Ioana Maria Vlas pentru o fraudă în urma căreia mai mult de 100.000 de români şi-au pierdut banii investiţi, iar statul român, care garantase, a fost obligat să plătească circa o sută de milioane de euro compensaţii. El a fost adus în ţară în 2011 din Indonezia. Popa a fugit după prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii (FNI) în anul 2000.
Omul de afaceri sucevean Severin Tcaciuc a părăsit România în 2003, prin Vama Borş, cu aproximativ trei ore înainte ca poliţiştii suceveni să transmită solicitarea de interzicere a ieşirii din ţară. Tcaciuc a fost condamnat în lipsă, în România, la şase ani de detenţie şi a fost reţinut în august 2009 în vederea extrădării din Austria, pe numele său fiind emise trei mandate de executare a pedepsei pentru insultă, furt şi pentru agresarea unui poliţist aflat în exerciţiul funcţiunii.
Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 22.07.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
