Declinul rapid al bancii de investitii Lehman Brothers, veche de 158 de ani, impreuna cu preluarea bancii Merrill Lynch, veche de 94 de ani, reprezinta momentul culminant al celei mai mari restructurari a sistemului bancar american de la Marea Criza din anii '30, scrie The Wall Street Journal.
Timp de decenii, lumea bancara a fost impartita in doua tabere. Bancile comerciale incasau depozite si ofereau imprumuturi, obtinand profituri decente sub povara unor reglementari dure, menite sa-i protejeze pe clienti. In acelasi timp, independentele banci de investitii cum ar fi Lehman, Merrill si defuncta Bear Stearns nu realizau depozite si se aflau sub incidenta unor legi mult mai relaxate. Acest lucru le-a permis multa vreme sa riste mult si sa castige pe masura, cu varianta unor pierderi ocazionale. De curand, unele dintre marile institutii, cum ar fi UBS si Citigroup chiar au combinat cele doua ramuri.
Acum cand multe banci de investitii si firme de profil se scufunda sub greutatea efectelor crizei creditelor, balanta se inclina in directia opusa. De partea invinsilor, firmele care ofereau instrumente financiare complexe si credite masive. De partea castigatorilor, bancile de moda veche care au preferat sa vaneze clientii pentru depozite sau au construit retelele de sucursale, conduse cu sprijinul programelor de asigurare federale care previn retragerea lichiditatilor in cateva zile.
Dintre cele cinci mari banci independente de investitii care existau anul trecut, numai doua - Goldman Sachs Group si Morgan Stanley - au ramas in picioare. Cea de-a doua cautand insa parteneri de fuziune. Alte doua, Merrill si Bear Stearns au fost achizitionate de doi colosi ai depozitelor, Bank of America si J.P. Morgan Chase. Alti giganti din sfera bancilor comerciale, cum ar fi Wells Fargo in Statele Unite, Deutsche Bank in Germania si Banco Santander din Spania au devenit jucatori puternici intr-o industrie care va fi mai degraba sigura decat productiva pentru actionari.
Bancile se indreapta spre "primii pasi - daca vreti, spre scopul de baza al sistemului, fara atat de multe clopote si trambite", a declarat Douglas Flint, sef pe finante la HSBC si co-presedinte al Counterparty Risk Management Policy Group, un grup format din executivi din domeniul finantelor, care incearca sa construiasca un sistem de protectie impotriva socurilor financiare.
"Toata lumea recunoaste ca atunci cand se va aseza praful pe toba, structura industriei va fi una diferita", a adaugat Flint.
Dovezi in favoarea importantei crescute a stilului bancar clasic apar pe intregul glob. Deutsche Bank, care si-a concentrat pana acum atentia pe construirea unui sistem global de investment banking, a cazut de acord sa plateasca suma de 3 miliarde de euro (4,3 miliarde dolari) pentru achizitionarea celor 850 de sucursale ale Deutsche Postbank, bratul de retail banking al postei germane.
Santander, care se aratase interesata de Postbank, a platit in iulie 1,26 miliarde de lire sterline (2,26 miliarde dolari, 1,59 miliarde euro) pe creditorul ipotecar britanic aflat la ananghie, Alliance & Leicester.
Schimbarea denota o modificare mai adanca a perceptiei asupra celei mai bune variante de sistem bancar, care joaca un rol important in economie prin transformarea pasivelor pe termen scurt - depozitele clientilor - in investitii pe termen lung, cum ar fi creditele ipotecare sau imprumuturile pentru corporatii.
In ultimii ani, bancile comerciale au mutat o mare parte din aceste operatiuni in afara lumii lor strict controlate de regulamente si in lumea firmelor de instrumente financiare complexe. Bancile de investitii au combinat si alaturat creditele pana la formarea unor instrumente financiare mult mai complexe, pe care le-au pastrat in portofolii sau le-au vandut unor clienti cum ar fi fondurile de hedging sau fondurile afiliate bancilor. Pentru a-si finanta activitatile, bancile de investitii si investitorii au contractat credite mari pe piata repo, unde debitorii pun instrumentele financiare drept garantie pentru creditele pe termen scurt.
Acest sistem bancar alternativ s-a dovedit profitabil, in parte datorita faptului ca participantii nu trebuiau sa intruneasca conditiile rigide ale bancilor comerciale impotriva pierderilor. Cu toate acestea, strategiile au avut efecte adverse in clipa in care s-a declansat criza creditelor vara trecuta, cand pierderile masive de pe urma creditelor ipotecare s-au dovedit a fi mai mult decat puteau firmele duce, iar piata pe care acestea se bazau pentru finantare s-a prabusit.
Dosarul de faliment depus de Lehman Brothers la New York este o dovada a spiralei rapide care a pus la pamant marile banci de investitii.
Incepand cu 31 mai, Lehman a depins in totalitate de creditele repo pentru imprumuturi in valoare de 188 de miliarde de dolari (132,8 miliarde de euro). Dar cu cat valoarea instrumentelor financiare depuse ca garantie de Lehman scadea din cauza tulburarilor de pe piata, creditorii sai au inceput sa ceara suplimentarea acestei garantii. Deoarece cantitatea pe care o putea imprumuta in schimbul instrumentelor financiare complexe scadea, Lehman a fost fortata sa intre si mai mult in fondurile sale de urgenta, ceea ce a dus la revizuirea negativa a ratingurilor pentru credite plasate de catre agentiile de specialitate. Eforturile celor de la Lehman de luna aceasta, cand au incercat sa stranga fonduri prin vanzarea unei firme de management al investitiilor, s-au dovedit a fi depuse prea tarziu.
Cu cat imprumuturile repo si alte asemenea modalitati de finantare pe care bancile de investitii se bazeaza devin tot mai scumpe, ne putem intreba daca brokerii independenti, care nu sunt sustinuti de banci cu rezerve ample, vor supravietui. "In urmatoarele luni, ne asteptam la o restructurare semnificativa a modelelor de afaceri dupa care opereaza toti brokerii", a scris Matt King, strateg specialist in credite de la Citigroup din Londra intr-un raport recent.
Noua ordine financiara subliniaza de asemenea impactul de durata pe care l-a avut eliminarea Glass-Steagall Act, o lege votata dupa Marea Criza din anii '30 care impiedica bancile comerciale americane sa intreprinda activitati de investment banking. Revocarea acestei legi in 1999 a permis bancilor comerciale sa patrunda pe piata instrumentelor financiare complexe, concurand intr-un final cu marile banci de investitii, cum ar fi Bear Stearns sau Merrill. Acest model bancar universal s-a dovedit greu de administrat, mai ales ca marile banci cum ar fi Citigroup sau UBS si-au construit un imperiu vast de divizii si sucursale. Chiar si in aceste conditii, multe banci au supravietuit conditiilor impuse de organismele de reglementare, care cer masuri suplimentare de protectie impotriva pierderilor, un exemplu fiind Bank of America.
Multumita in mare parte programelor guvernamentale care le asigura supravietuirea, depozitele au constituit o pasare rara pe timpul crizei creditelor. In Statele Unite, economiile si depozitele pe termen scurt au insumat 6.900 de miliarde de dolari (4.867 de miliarde de euro) la finalul lunii august, in crestere cu 7,6% fata de anul trecut, conform Fed. In zona euro, totalul depozitelor s-a ridicat la 6.300 de miliarde de euro (8.932 de miliarde de dolari) la finalul lunii iulie, in crestere cu 12,8% fata de anul trecut, conform Bancii Centrale Europene.
In ciuda tuturor greutatilor cauzate de criza, unele banci de investitii independente, cum ar fi Goldman Sachs, se descurca foarte bine. In plus, unele piete isi vor reveni rapid in clipa in care criza creditelor se termina definitiv. Datoriile consumatorilor, cum ar fi creditele ipotecare, cardurile de credit si creditele pentru studenti vor fi in continuare transformate in instrumente financiare complexe. Expertii sunt insa de parere ca aceste transformari vor fi facute la o scara mult mai redusa si in forme mult mai putin riscante, cum ar fi asa zisele "obligatiuni acoperite".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
