"Beijingul era pregătit în totalitate să relaţioneze cu o eventuală Administraţie Hillary Clinton, dar, ca noi toţi, oficialii responsabili de politica externă a Chinei sunt în beznă în legătură cu ce va urma după victoria lui Donald Trump. Iar acest lucru creează o stare inedită de incertitudine la Beijing", comentează editorialistul FT Kevin Rudd într-un articol intitulat "Reacţia brutal de pragmatică a Chinei la ordinea mondială aflată în schimbare – Beijingul detestă impredictibilitatea; cu Trump, va avea impredictibilitate strategică la scară largă".
"Analiştii de politică externă chinezi depun eforturi pentru configurarea viitoarelor relaţii dintre China şi SUA. În linii mari, există trei şcoli de gândire. (...) Prima ar putea fi numită Şcoala instabilităţii. China are o abordare profund conservatoare în politicile internaţionale. Detestă impredictibilitatea. Cu Trump, va avea parte de impredictibilitate strategică la scară largă. A doua constă într-o abordare optimistă, din numeroase motive. Aderenţii ei percep «haosul» din alegerile desfăşurate în SUA o dovadă a nefuncţionalităţii democraţiei liberale occidentale. De asemenea, îl consideră pe Trump un politician multilateral, lipsit de povara liniei politice stricte a politicii externe americane. Este considerat un lider cu care există un mare potenţial de a ajunge la înţelegeri, atât în materie de securitate naţională, cât şi în domeniul economic", subliniază FT. În plus, în contextul deciziei lui Donald Trump de retragere din Parteneriatul Transpacific, Beijingul va avea o influenţă mai mare la nivel regional.
"Retorica antimusulmană a lui Donald Trump are potenţialul de a submina interesele strategice ale SUA în Indonesia şi Malaysia, unde China a înregistrat deja progrese semnificative în extinderea influenţei", notează FT.
A treia şcoală de gândire este cea pesimistă. "Conform adepţilor, Donald Trump a identificat China, nu Rusia, ca fiind singura ameninţare credibilă la adresa Statelor Unite. Ei consideră planul lui Trump de a extinde armata americană, mai ales sfera Forţelor navale, drept un act îndreptat contra Chinei. Pesimiştii văd «normalizarea» relaţiilor SUA/Rusia - spre exemplu acordurile pe tema Siriei şi Ucrainei, inclusiv posibila anulare a sancţiunilor - ca o situaţie ce poate afecta tonul, conţinutul şi scopul noilor interacţiuni Beijing-Moscova. Acest lucru ar spori libertatea de manevră a preşedintelui Vladimir Putin în abordarea faţă de China, în contextul relaţiilor complexe, adesea de adversitate, dintre Moscova şi Beijing, care îşi au originile în perioada ţaristă; mai recent, competiţia strategică are miza influenţei în Asia Centrală", subliniază Financial Times.
Pesimiştii nu uită că "ameninţarea" economică pe care ar reprezenta-o China a fost mesajul central al lui Donald Trump în campania electorală. "Îl identifică în mod corect pe Donald Trump drept un protecţionist din instinct. Când evocă intenţia impunerii unui tarif de 45% asupra mărfurilor chineze şi determinarea de a declara China «manipulator monetar», s-ar putea să nu glumească - oricât de cât de dezastruos ar fi un război comercial şi monetar pentru SUA, pentru China şi pentru economia mondială. Din perspectiva pesimiştilor, această situaţie va afecta priorităţile centrale ale Chinei - performanţele economice.
"Care dintre aceste analize va prevala în China? Adevărul este că mingea este în terenul lui Donald Trump. Statele Unite ale Americii au devenit «variabila strategică» în viitorul relaţiilor Washington-Beijing", concluzionează Financial Times.
