Pe 13 septembrie, momentul de care secretarul Paulson se temea cel mai mult se apropia cu repeziciune: Lehman Brothers avea sa se indrepte brusc catre faliment, scrie International Herald Tribune.
Stiind ca Lehman contabiliza miliarde de dolari in investitii neprofitabile, Paulson a solicitat lui Richard Fuld, directorul executiv al bancii Lehman, sa gaseasca o solutie la problemele companiei pe care o conducea. "I s-a cerut sa caute un cumparator", a afirmat Paulson intr-un interviu.
Insa Lehman nu a reusit, in pofida a ceea ce Paulson a numit pledoarii personale adresate celorlalte companii, sa le convinga sa achizitioneze activele "toxice" ale bancii Lehman. Chiar daca banca centrala americana (Fed) a sprijinit Bear Stearns printr-un program de bailout si se afla pe punctul de a salva gigantul din domeniul asigurarilor, American International Group (AIG), Lehman nu a beneficiat de acelasi suport financiar, chiar daca falimentul sau avea sa provoace haos pe pietele financiare.
"Nu am mai avut puterea de a salva Lehman", a insistat Paulson, explicandu-si decizia de a permite falimentul bancii, idee intens criticata. Din punct de vedere legal, Fed ar fi putut oferi un program de bailout prin intermediul unui imprumut doar daca respectiva banca ar fi detinut active care sa il sustina.
"Daca cineva isi imagineaza ca Paulson ar fi putut determina Fed sa salveze Lehman Brothers, i-as combate spunandu-le ca in niciun caz nu ar fi fost posibil", a precizat secretarul Fed.
Insa nu toti criticii sai vad situatia la fel. Bancherii implicati au afirmat ca nu isi amintesc ca Paulson sa fi vorbit vreodata despre insuficienta activelor care sa garanteze imprumutul.
Acestia au mai precizat ca potentialii cumparatori au renuntat sa concretizeze achizitionarea bancii dintr-un singur motiv, mai exact absenta unei asistente guvernamentale de care, spre exemplu, a beneficiat Bear Stearns.
La o zi dupa ce Lehman s-a prabusit ireversibil, Fed a salvat AIG printr-un imprumut de urgenta in valoare de 85 mld. de dolari (66 mld. euro), insa piata creditelor a inregistrat un colaps accentuat chiar si in aceste circumstante. In acel moment Paulson - simtindu-se urmarit precum Butch si Sundance, personaje dintr-un film western - a decis ca trebuie gasita o solutie sistemica.
De aproximativ un secol, niciun alt secretar al Trezoreriei americane nu s-a confruntat cu o criza financiara mai dificila decat cea cu care este nevoit sa lupte Paulson. Timp de cateva luni, el si echipa sa au lucrat la foc continuu, de multe ori chiar si sapte zile pe saptamana, incercand - in zadar - sa previna agravarea situatiei.
Intr-un interviu acordat ziarului Financial Times, Paulson a aparat pozitia Trezoreriei, precizand ca el si consilierii sai au facut tot ceea ce era posibil in contextul excesului de probleme financiare ce s-au acumulat in ultimul deceniu.
"As fi putut anticipa criza subprime mai devreme", a recunoscut secretarul, adaugand ca totusi nu ar fi schimbat deciziile luate. Istoria va avea ultimul cuvant. In contrast cu punctul de vedere al lui Paulson, alti oficiali din cadrul guvernului au sugerat ca planul de salvare intocmit de Trezorerie a evoluat haotic. Cu deosebire in ultimele luni, pe fondul colapsului sistemului financiar, au fost ridicate semne de intrebare asupra deciziilor luate de guvern si de Paulson. Executivii de pe Wall Street si oficialii din capitalele financiare ale Europei au criticat, de asemenea, actiunile lui Bernanke si ale lui Paulson, permitand falimentul bancii Lehman si eliberand o unda de soc in interiorul sistemelor bancare. "Pentru echilibrul sistemului financiar global, aceasta a fost o greseala majora", a declarat Christine Lagarde, ministrul francez al finantelor. Frederic Oudea, presedintele executiv al Societe Generale, una dintre cele mai mari banci din Franta, a numit falimentul de la Lehman "tragaciul" care a declansat crahul global.
Mai mult, Paulson si Bernanke au fost criticati aspru pentru pierderea de timp si de capital politic ocazionata de originalul lor plan de salvare in valoare de 700 mld. dolari, pe care l-au prezentat liderilor din Congres abia la cateva zile dupa falimentul Lehman.
Dar chiar si dupa ce Camera Reprezentantilor a aprobat proiectul pe 3 octombrie, turbulentele au continuat sa se conserve pe piete. Numai dupa ce Marea Britanie si celelalte tari europene au trecut la injectii de capital in bancile autohtone, situatia s-a mai calmat. Insa multa lume a apreciat ca declinul s-ar fi putut modera daca Paulson nu ar fi insistat sa puna in aplicare planul sau original, perceput ca fiind necorespunzator.
Chiar daca s-a aparat, Paulson a mai spus ca e posibil ca unele actiuni prezente ale guvernului sa impovareze activitatea viitorilor secretari ai Trezoreriei. El a punctat in special asupra deciziei de garantare a depozitelor si a imprumuturilor interbancare, luata de SUA pentru a tine pasul cu hotararile similare din Europa. "Am fost nevoiti sa avem aceasta reactie. Bancile noastre nu au reusit sa concureze fara sprijinul nostru", a adaugat Paulson.
Insa garantiile federale ar putea determina un "hazard moral" , incurajand bancile sa isi asume riscuri si mai mari. "Este ultimul lucru pe care ni-l dorim", a precizat Paulson. Dezastrul de pe piata ipotecara subprime a debutat inca din vara lui 2007, la un an dupa ce Paulson a renuntat la sefia Goldman Sachs si s-a alaturat administratiei Bush. Insa profunzimea si dimensiunile extinse ale pierderilor nu au fost clarificate decat la inceputul anului curent, a completat Paulson.
"Am considerat ca ar fi o oportunitate rezonabila de a depasi situatia".
Ulterior, a survenit esecul de la Bear Stearns, companie ce a fost salvata prin preluarea de catre JP Morgan Chase la putin timp dupa ce Fed a aprobat acoperirea pierderilor cu 29 mld. dolari (22,4 mld. euro).
Pentru o scurta perioada, s-a crezut ca pietele isi vor reveni, insa in timpul verii, contextul economic s-a deteriorat. In septembrie, guvernul a fost fortat de circumstante sa preia controlul asupra gigantilor din industria ipotecara Fannie Mae si Freddie Mac.
Concomitent, au aparut o serie de alte probleme, cu precadere cele de la Lehman Brothers si AIG, care erau de asemenea impovarate de investitii neprofitabile.
Oficiali din cadrul Lehman au afirmat ca, initial, au crezut ca banca are doi potentiali cumparatori: Bank of America si Barclays, marea banca britanica.
Insa amandoua au impus inca de la inceput o serie de conditii. Bank of America a solicitat un imprumut de 65 mld. dolari (50,3 mld. dolari) din partea Fed, care ar fi acoperit activele neprofitabile ale Lehman.
Desi suma era de doua ori mai mare decat cea oferita de Fed pentru facilitarea preluarii companiei Bear Stearns, Bank of America si-a justificat cererea prin faptul ca Lehman era o banca mai mare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
