Muncitorii la negru nu plătesc taxe, reducând veniturileguvernelor şi sporind deficitele bugetare, ceea ce ar putea generanecesitatea unor taxe mai mari, care la rândul lor ar atrage maimulţi oameni către economia neagră, scrie Financial Times.
Activitatea clandestină ajută la explicarea unuia dintre celemai mari mistere economice ale societăţii spaniole moderne: o ratăoficială a şomajului extraordinar de mare fără protestele socialepe care le-ar genera în mod normal o astfel de problemă.
Este un "secret" deschis faptul că rata şomajului, dublul medieieuropene, este o ficţiune. Sute de mii de spanioli cer ajutor deşomaj deşi lucrează; milioane de oameni nu sunt înregistraţi caavând un loc de muncă, ceea ce înseamnă că nici ei, niciangajatorii lor nu plătesc contribuţii sociale.
Autorităţile spaniole ar dori o reducere dramatică a şomajului,însă miniştrii ezită să facă acest lucru condamnându-i în moddeschis pe cei care lucrează la negru sau caracterizându-şipropriile date statistice drept eronate.
În schimb, guvernul a lansat o campanie împotriva economieinegre. Potrivit secretarului de stat pentru ocuparea forţei demuncă Mari Luz Rodriguez, guvernul a asigurat ajutor în valoare depeste 113 de miliarde de euro pentru şomeri din 2007.
Potrivit lui Ignacio Mauleon, profesor de economie în cadrulUniversităţii Regele Juan Carlos din Madrid, criza economică şinecesitatea reducerii cheltuielilor publice au adus în prim-planproblema economiei subterane.
Munca la negru depusă de imigranţi ilegali în sectoare precumconstrucţii, agricultură şi altele nu reprezintă însă decât o partea unei economii subterane ce include evaziunea fiscală de care sefac vinovaţi foarte mulţi spanioli.
Cazul Spaniei nu este unic însă. Guverne din mai multe ţăritolerează de mai mult timp astfel de practici şi este adesea greude precizat unde se termină economia oficială şi unde începe ceasubterană. De asemenea, nu este întotdeauna evident că economianeagră ar avea un efect negativ asupra bunăstării unei ţări pe câto sugerează denumirea.
Profesorul Friedrich Schneider, care studiază implicaţiileeconomiei negre, este de acord că economiile subterane pot fifolositoare. "Fără o astfel de economie, Spania s-ar prăbuşi." Elremarcă însă că chiar şi economia subterană a scăzut recent, atâtde severă este criza.
Acest lucru nu înseamnă însă că economia neagră nu va maicontribui la economia zonei euro. Munca la negru, până la urmă,este alimentată de globalizare şi de reglementările din ce în cemai dure impuse de guvernele europene asupra angajatorilor.
În Italia, ca şi în Spania, complexul fenomen al economiei negrenu este reprezentat doar de imigranţii ilegali. Fenomenul includesimpla evaziune fiscală comisă de doctori şi contabili, până laoperaţiunile din ce în ce mai sofisticate desfăşurate de grupărilede crimă organizată. Banca Italiei estimează că sumele de banispălate în fiecare an reprezintă 10% din PIB.
Pietro Reichlin, profesor de economie în cadrul UniversităţiiLuiss din Roma, spune că majoritatea studiilor indică o valoaretotală a economiei negre din Italia de 25% din PIB, comparativ cu omedie de 15% în cazul ţărilor industrializate.
"Printre principalele cauze din spatele existenţei economieinegre se numără nivelul taxelor", susţine Reichlin. "Există deasemenea motive de ordin istoric comune Italiei, Spaniei şiGreciei."
Acesta vede soluţia în reforme de simplificare şi reducere ataxelor, reducere a poverii sistemului de reglementare, diminuare abarierelor în calea ocupării forţei de muncă şi îmbunătăţire asistemului juridic.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
