Dacă 2017 a fost pentru zona euro şi Uniunea Europeană în general anul exuberanţei, dar şi al ameninţărilor îndepărate, 2018 se anunţă a fi anul prudenţei, al riscurilor şi poate al unei mari încetiniri economice. Un focar de probleme se anunţă a fi Italia, iar stâlpul de rezistenţă va fi, aşa cum este de un deceniu, Germania.
O încetinire a zonei euro, cu avansul economic înjumătăţindu-se de la începutul anului, face ca BCE să se teamă că economia va frâna şi mai puternic în condiţiile în care riscurile pentru perspectivele economice ale tuturor statelor membre s-au înmuţit, scrie publicaţia germană Handelsblatt. Creşterea PIB-ului german a atins în primul trimestru cel mai lent ritm din ultimele 18 luni, de 0,3%. Încrederea în economie a oamenilor de afaceri s-a stabilizat în luna mai după ce a scăzut timp de cinci luni consecutive, potrivit unui sondaj al institutului economic german Ifo. Acest lucru sugerează că executivii din cea mai mare economie europeană îşi păstrează calmul în pofida posibilităţii izbucnirii unui război comercial, notează Reuters. Ameninţarea acestui război există încă de când preşedintele american Donald Trump a venit la purtere, dar în acest an s-au tras primele salve cu muniţie de război. Un sondaj al GfK arată că încrederea consumatorilor s-ar putea să scadă în iunie, al doilea rezultat negativ succesiv. Un economist de la Ifo a explicat că în economia germană în special comerţul, construcţiile şi serviciile sunt responsabile pentru stabilizare, în timp ce în exporturi, care în general reprezintă motorul de creştere, nu este „nicio euforie”. „Trendul descendent a încetat. Mediul economic global este dificil, însă economia germană rezistă”, a spus Klaus Wohlrabe, economist la Ifo. Însă Andreas Scheuerle, economist la DekaBank, crede altceva şi spune că tendinţa nu s-a schimbat. „Veştile care cad acum peste companii chiar nu creează o dispoziţie optimistă.” El a menţionat posibilitatea ca SUA să impună tarife pe importurile auto şi îngrijorările privind noul guvern italian. Exporturile germane au înregistrat în primul trimestru cea mai mare scădere de după 2012. Acesta ar putea fi un semn că aprecierea euro erodează competitivitatea exporturilor germane.
În Italia, o ţară puternic îndatorată şi cu un sistem bancar instabil, a prins contur o nouă coaliţie de guvernare formată din partide populiste şi antisistem care vor avea probabil ca ministru de finanţe un eurosceptic. Noul guvern are planuri pentru majorarea cheltuielilor şi a anunţat măsuri care au readus în centrul atenţiei sănătatea financiară a băncilor. Investitorii au reacţionat la situaţia din Italia abandonând piaţa obligaţiunilor guvernamentale italiene. Bogdan Cojocaru
Costurile de finanţare ale Italiei cresc de câteva zile, însă sunt foarte departe de nivelurile periculoase din timpul crizei euro. Observatorii se tem totuşi de contaminarea altor pieţe. Yieldurile obligaţiunilor spaniole au crescut şi ele săptămâna trecută.
Unul din liderii partidului naţionalist german Alternativa pentru Germania (AfD), cea mai mare formaţiune de opoziţie, a spus că noul guvern italian ar trebui să abandoneze euro. ìCu siguranţă că noul guvern al Italiei nu va contribui la stabilitatea din Europa şi din UE. Cel mai bine ar fi ca Italia să părăsească zona euroî, a spus Alexander Gauland. Şi AfD este un partid eurosceptic.
Mişcarea 5 Stele şi Partidul Ligii, formaţiunile din noul guvern de la Roma, i-au neliniştit pe investitori cu propuneri care ar putea inversa ani de eforturi pentru consolidarea băncilor, scrie Bloomberg. Planurile coaliţiei includ schimbarea politicii fiscale, a regulilor de bailout şi a acordului bancar de la Basel. Investitorii se tem că astfel de măsuri vor încetini reducerea creditelor neperformante şi vor eroda valoarea băncilor. Planurile de cheltuieli includ un venit de bază pentru cei mai săraci cetăţeni, impozit unic pe profit şi o retragere a reformei pensiilor care ar putea costa până la 100 de miliarde de euro. Îngrijorările că deficitul bugetar va creşte şi că vor urma ciocniri cu autorităţile europene au împins costurile de finanţare ale guvernului la maximele ultimilor trei ani. Băncile italiene, care deţin cea mai mare parte a obligaţiunilor italiene, s-au alăturat retragerii de pe piaţa bondurilor. Yieldurile bondurilor italiene cu scadenţa la 10 ani au depăşit 2,4%, nivelul la care analiştii de la Morgan Stanely au avertizat că va fi contaminat sectorul bancar. Nervozitatea a împins bursa de acţiuni italiană în teritoriul ìbearî.
Ministrul de finanţe finlandez Petteri Orpo a spus că Ñurmărim cu foarte mare atenţie ce se întâmplă în Italia şi, desigur, sunt un pic îngrijorat. Italienii sunt responsabili pentru întreaga zona euro deoarece fac parte din eaî.
BCE a cerut guvernului italian să respecte regulile bugetare ale UE în loc să se lanseze în noi proiecte de cheltuieli având în vedere că are o datorie de 2.300 de miliarde de euro, potrivit Deutsche Welle.
Economistul şef al BCE Peter Praet a asigurat că economia zonei euro este în formă bună, dar a avertizat că există Ñnoriî care au legătură cu politicile guvernelor. El a dat exemplu politicile din Italia, care, spune economistul, ar putea submina încrederea.
Încetinirea economică şi noile incertitudini vin când BCE se pregăteşte să retragă programul masiv de achiziţii de active prin care a repus pe picioare şi protejat economia şi pieţele financiare ale zonei euro.
