Astazi, Alno plateste cu pana la 40% mai mult decat o facea anul trecut pentru placajele de lemn folosite in fabricarea dulapurilor de bucatarie, cu 60% mai mult pentru zincul folosit in fabricarea manerelor dulapurilor si cu peste 125% mai mult pentru nichelul folosit la fabricarea instalatiilor de scurgere pentru chiuvete.
Si cu toate ca firma a incercat prin numeroase moduri sa compenseze cresterea preturilor pentru materialele folosite in productie, presedintele companiei, Georg Kellinghusen, s-a vazut nevoit la randul lui sa creasca pretul cu 3 procente pentru produsele companiei.
"Singurul lucru care poate compensa cresterea preturilor sunt vanzarile companiei. Si astfel am fost nevoiti sa crestem pretul", a declarat Kellinghusen.
Iar cum astfel de decizii ca cea a lui Kellinghusen sunt de ordinul milioanelor luate peste tot in lume, riscul cresterii inflatiei este tot mai mare si astfel cel mai de temut cosmar al bancilor centrale isi face din ce in ce mai simtita prezenta.
Mai exact, globalizarea - sau integrarea a peste alte doua miliarde de oameni intr-o singura economie de la inceputul anilor '90 - isi pune amprenta asupra beneficiilor de care atat Europa, cat si Statele Unite au beneficiat in ultimii zece ani, iar cresterea inflatiei este cel mai probabil rezultat.
Emergenta Chinei de la inceputul anilor '90 a ajutat la mentinerea nivelului scazut al preturilor prin bunurile ieftine produse de catre aceasta si forta de munca prost platita. Pentru un timp, aceasta tendinta a reusit sa se mentina, preturile la materiile prime incepand sa creasca odata cu dezvoltarea economica din tari precum China sau India.
Acum, odata cu cresterea nivelului de trai din aceste tari, s-a ajuns la cresterea cererii pentru materialele de constructie ca urmare a dezvoltarii infrastructurii si deci implicit la cresterea pretului petrolului.
Doar in ultimii cinci ani pretul petrolului a crescut cu peste 158%, atingand nivelul de
80 de dolari pe baril, in timp ce pretul graului a crescut cu 126%, iar cel al nichelului, material folosit de catre cei de la Alni pentru fabricarea chiuvetelor, a inregistrat o crestere de peste 415%. Si astfel, scumpirile materiilor prime duc la cresterea preturilor platite de catre consumator.
"Mancarea va ajunge sa fie platita ca petrolul pe masura ce tari ca India si China ajung sa se imbogateasca", este de parere Chris Williamson, director executiv al NTC Economics din Londra.
"Vorbim despre o populatie care este
intr-o continua crestere si care pe zi ce trece isi imbunatateste nivelul de trai si care va ajunge in timp sa consume mai mult", a adaugat Williamson.
Pentru bancile centrale insarcinate cu mentinerea ratei inflatiei la un nivel scazut, dezvoltarea acestor tari reprezinta o dificultate care pana acum zece ani nu era luata in considerare, cand trendurile la nivel macro economic ajutau la mentinerea scazuta a inflatiei.
Acum, dupa parerea a numerosi specialisti in economie, tarile se vor confrunta cu o adevarata paradigma: mentinerea la un nivel scazut a inflatiei si in acelasi timp continuarea dezvoltarii economice a tarii.
"Nu am impresia ca batalia impotriva inflatiei ar fi pierduta sau aproape pierduta de catre bancile centrale", a declarat Raghuram Rajan, fost director de cercetari al Fondulul Monetar International si actual profesor in cadrul Universitatii din Chicago. "Intr-adevar, bancile centrale au primit o lovitura serioasa din partea statelor aflate in curs de dezvoltare dar nicidecum una fatala" a adaugat aceasta.
Cu toate ca exista presiune inflationista, care in ultima perioada a ajuns la un nivel nemaiintalnit in ultimii zece ani, nivelul inflatiei propriu-zise inca se mentine scazut.
Previziunile efectuate de catre Banca Cemtrala Europeana arata ca inflatia pentru 2008 va fi de aproximativ 2%, cu putin peste tinta propusa de catre aceasta sa fie atinsa la sfarsitul acestui an. In Statele Unite, cel mai teribil scenariu nu ridica inflatia peste o valoare asemanatoare de 2%.
Fostul presedinte al Bancii Centrale din Statele Unite, Alan Greenspan, nu este increzator ca bancile centrale vor putea mentine o rata scazuta a inflatiei, mai ales acum, odata cu cresterea preturilor pentru materiile prime si a costurilor pentru exporturile din tarile asiatice. In ultimul articol publicat, Greenspan este de parere ca inflatia va ajunge la 4 sau chiar 5% in urmatorii zece ani, ceea ce ar insemna ca dolarul va ajunge la aceeasi putere de cumparare pe care o avea acum 15 ani.
Greeenspan a mai ridicat problema politicienilor care ar putea sa se amestece cu treburile bancilor centrale, luandu-le acestora capacitatea de a stabili singure ratele de referinta daca acestea continua sa restrictioneze acordarea de credite, ceea ce ar duce treptat la declinul cresterii economice.
Cu toate ca majoritatea bancilor centrale sunt protejate prin lege, acestea se asteapta mai mult sau mai putin la presiuni venite din partea politicienilor, precum cele de genul presedintelui francez, Nicolas Sarkozy, care a cerut BCE sa nu creasca rata dobanzii de referinta, aceasta masura putand afecta cresterea economica. "Daca banca centrala exista pentru a controla evolutia inflatiei, atunci ea ar trebui sa-si faca treaba", a declarat David Laidler, fost consilier al Bancii Canadiene.
"Dar intotdeauna vor exista presiuni venite din partea politicienilor", a mai adaugat acesta.
Un trend aparut la mijlocul lui 2006 si care anul acesta s-a accentuat, este cel al exporturilor mai scumpe provenite din China din cauza cresterii preturilor materiilor prime si al fortei de munca. Acest fenomen va fi unul de durata, mai ales ca, in regiunile de coasta ale Chinei, unde pana acum se gasea cea mai ieftina forta de munca din tara, incep treptat sa creasca salariile, aceste regiuni confruntandu-se cu migratii masive.
Jean-Claude Trichet, presedintele BCE, atragea atentia anul trecut asupra acestui fenomen din China, considerand ca vremea importurilor ieftine din China va lua sfarsit. "Deflatia din aceasta tara va incetini", a declarat acesta.
Pana acum, impactul asupra tarilor occidentale a fost de mica amploare deoarece importatorii si retailerii au suportat o mare parte din costurile ridicate asupra produselor provenite din strainatate.
Chiar inainte de a majora preturile, cei de la Alno isi doreau reducerea costurilor pentru materiile prime adoptand alte metode de fabricare astfel incat sa consume mai putin material si deci sa plateasca mai putin costul de fabricatie.
"Chiar si asa, adoptand noi tehnici de productie, tot nu am fi reusit sa ne acoperim costurile", a mai adaugat Kellinghusen. Supuse unor asemenea presiuni, afacerile precum cea de la Alno nu au multe alternative in ceea ce priveste cresterea preturilor.
Spre exemplu cei de la Schieder, o companie producatoare de mobila, fiind una dintre cele mai mari companii de profil din Europa, a dat faliment de curand, aceasta incercand sa mentina un pret cat mai scazut al produselor in ciuda cresterii costurilor de productie. Tentativa companiei urmarea cresterea cotei de piata a acesteia, dar pana la urma aceasta solutie nu a dus decat la consumarea resurselor financiare ale companiei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
