Europa are nevoie mai mult ca niciodată de un lider care să transforme negocierile fără sfârşit în măsuri concrete, aşa că am putea să ne uităm în istorie pentru a găsi oameni care au ajutat continentul să treacă cu bine de turbulenţele economice, scrie Business Insider.
Deşi nu a existat Uniunea Europeană din secolul I până în epoca modernă, încă din perioada romană au existat perioade caracterizate de probleme economice.
Aşadar, poate aceşti lideri din trecut le vor servi drept exemplu celor de acum.
Împăratul Diocleţian (284-305)
Probleme economice: Diocleţian s-a confruntat cu ceea ce a rămas în istorie drept criza din secolul trei. Instabilitatea din Imperiul Roman a condus la cheltuieli militare excesive care, alături de creşterea cursului de schimb a însemnat dezastru economic.
Politici economice: Diocleţian a emis monede de o calitate mai bună şi Edictul Preţurilor Maxime pentru a stopa inflaţia. A reformat sistemul fiscal şi a început să ţină evidenţa taxelor pentru a îmbunătăţi colectarea. El a mai creat sistemul de guvernământ tetrarhic (sistem politic potrivit caruia administrarea Imperiului Roman era împărţită în patru părţi, cu patru conducători) care a stabilizat imperiul.
Henry al VII-lea al Angliei (1485-1509)
Probleme economice: Henry s-a confruntat cu dezmembrarea sistemului feudal şi în plus, după Războiul Rozelor, monarhia era aproape în faliment.
Politici economice: A separat veniturile monarhiei de cele al estatului, a emis o nouă monedă, a standardizat unităţile de măsură şi a introdus conceptul de patente. A permis guvernului să reglementeze preţurile şi salariile.
Otto Von Bismarck (1871-1890)
Probleme economice: Pe lângă faptul că a trebuit să găsească politici economice de care să beneficieze întreaga Germanie unificată, Bismarck a trebuit să vină cu soluţii pentru o încetinire economică ce a afectat întreaga lume în 1873. Lunga Recesiune, cum a fost numită, a fost prima perioadă de scădere economică experimentată de economia industrializată a Germaniei după 1850.
Politici economice: Bismarck a privit taxele vamale drept o soluţie pentru redresarea Germaniei. În plus, în perioadele de creştere el s-a îndreptat către politici sociale care asigurau pensii şi ajutoare de şomaj.
Napoleon al III-lea (1852-1870)
Probleme economice: Ca urmare a războaielor napoleoniene de la începutul secolului, Franţa a fost "încătuşată" de Tratatul de la Viena, care a dus la apariţia unor graniţe bine desenate ale ţării. În perioada din mijlocul acelui secol, alte naţiuni europene au început un proces rapid de industrializare, iar Franţa trebuia să facă acelaşi lucru.
Politici economice: Comerţul liber a fost cea mai importantă componentă a politicii economice a lui Napoleon. El a mai amplasat fabricile în zonele cu potenţial ridicat din punctul de vedere al forţei de muncă. Goana după aur la nivel mondial i-a fost de ajutor lui Napoleon, ajutându-l să îmbunătăţească infrastructura.
Sir Robert Peel (1834-1835 şi 1841-1846)
Probleme economice: Peel a preluat conducerea guvernului britanic în 1941 în timpul recesiunii, trezoreria având un deficit de 7,5 milioane de lire sterline. În acelaşi timp, a avut loc o scădere a comerţului mondial şi o prăbuşire a încrederii în instituţiile financiare.
Politici economice: A reintrodus impozitul pe venit în 1842, ceea ce a fost privită drept o măsură de promovare a comerţului liber. Cea mai celebră decizie, abrogarea Legii Porumbului, care instituia importul de cereale. Măsura a fost luată în parte din cauza foametei din Irlanda, dar a fost şi o mişcare înspre comerţul liber.
Ferdinand al II-lea de Aragon (1479-1516) şi Isabela I a Castiliei (1474-1504)
Probleme economice: Cei doi monarhi au avut de-a face cu o Spanie divizată, ceea ce a creat probleme economice, dar căsătoria celor lor a facilitat rezolvarea acestora. În plus, autoritatea regală era la un nivel redus, problemă rezolvată de asemenea de cei doi.
Politici economice: Probabil metode neortodoxe şi controversate pentru acest top, cei doi au reuşit să repună pe picioare economia spaniei prin explorări şi imperialism. Câştigarea de resurse din colonizarea Americii de Sud a ajutat ţara să devină o putere în Europa.
Gustav Stresemann (1923)
Probleme economice: Stresemann a avut de înfruntat o hiperinflaţie dezastroasă după ce ţara a tipărit mai mulţi bani pentru a finanţa plata despăgubirilor de după Primul Război Mondial şi pentru a-i plăti pe muncitorii din regiunea Ruhr care protestau. Moneda germană avea o valoare atât de mică încât oamenii ardeau bancnote pentru a se încâlzi.
Politici economice: A introdus o nouă monedă pentru a stăpâni hiperinflaţia, După aceea, în 1924, din poziţia de ministru de externe, el a negociat Planul Dawes prin care Germania a reuşit să reducă suma pe care o avea de plătit drept despăgubiri de război.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
