"Criza financiara ar fi putut provoca un faliment national si, in paralel, o criza sociala puternica ce ar fi degenerat dintr-un astfel de dezechilibru economic", a declarat Ferenc Gyurcsany, premierul ungar, intr-un interviu acordat unei publicatii nationale.
Gyurcsany a precizat ca, lovita din plin, Ungaria a evitat un faliment national doar datorita ajutorului international primit de la Fondul Monetar International, Uniunea Europeana si Banca Mondiala.
Declaratia premierului ungar a survenit la cateva saptamani, dupa ce premierul islandez, Geir Haarde a afirmat ca tara pe care o conduce risca sa intre in faliment national. Declaratia vine pe fondul unei incercari a acestuia de a pregati terenul pentru a oferi institutiilor de reglementare autoritatea sa preia controlul asupra bancilor aflate in dificultate in conditiile in care inrautatirea crizei financiare aproape a sters insula de pe harta sistemului financiar global. "Suntem pusi in fata unui real pericol, ca economia islandeza, in cel mai pesimist scenariu, sa fie atrasa impreuna cu bancile intr-un vartej al carui rezultat ar putea fi falimentul national", marturisea Haarde.
Perioada de boom economic ce a dominat ultimele doua decenii a permis oamenilor sa-si stearga din memorie imagini deloc flatante pentru sectorul financiar sau economic ce caracterizau lumea la inceputul anilor '90. Noua conditie a lumii a readus insa in prim plan lucruri despre care nimeni nu mai vorbea, pe care toti le uitasera si nimeni nu credea ca pot reveni in prim plan.
Pe fondul actualelor turbulente, conceptul de faliment a pierdut foarte mult din substanta, in conditiile in care ultimele evenimente de pe piata financiara au facut ca nimic sa nu mai para surprinzator pentru nimeni.
Daca entitatile publice sau private pot intra in faliment se poate intampla acelasi lucru si cu un stat?
In 1998 Rusia trecea printr-un faliment national. In 2002 Argentina declara oficial stare de faliment national. Anul acesta aceeasi problema ameninta sa loveasca Islanda si Ungaria. Teoretic, falimentul national este posibil.
Putem vorbi insa de falimentul unui stat in maniera in care o facem atunci cand se pune problema colapsului unei companii sau al unei banci? Falimentul national nu poate presupune raportarea la o scara mai mare a consecintelor falimentului unei companii. Nu este posibil sa se inchida portile tuturor fabricilor sau ca toti cetatenii sa isi piarda locul de munca.
Desi nu s-a formulat o definitie oficiala a termenului, fenomenul este definit ca o criza acuta a balantei de plati sau ca imposibilitatea unui stat de a-si achita datoria nationala sau totodata ca incapacitatea unei tari de a-si onora plata in valuta aferenta importurilor pe care le-a contractat.
Balanta de plati este, conform unei definitii oficiale, o evidenta statistica in care sunt inregistrate, pentru o anumita perioada de timp, tranzactiile unei economii cu restul lumii. Un deficit acut al balantei de plati presupune o diferenta negativa semnificativa intre sumele de bani ce ies din tara si cele care intra. S-ar putea traduce ca in timp statul risca sa ramana fara bani.
Este cunoscut faptul ca o modificare a fluxurilor de capital poate atrage dupa sine o prabusire a monedei nationale asociata cu o crestere substantiala a presiunilor inflationiste. Acesta a fost si cazul Ungariei. "Colapsul forintului in raport cu moneda europeana pana la un curs de 350-400 forinti pentru un euro ar fi condus instantaneu catre niveluri extreme ale presiunilor inflationiste, de 20 chiar 30%", a spus primul ministru.
Cursul monedei ungare a oscilat in ultima perioada intre 252 si 260 de forinti pentru un euro. La sfarsitul lunii octombrie, Fondul Monetar International, Banca Mondiala si Uniunea Europeana au oferit Ungariei 20 mld. euro sub forma unui credit de urgenta pentru a ajuta economia si a preveni o prabusire de proportii ce ar fi putut rezulta de pe urma inaspririi conditiilor de creditare de la nivel global. Pentru sprijinul acordat, statul va fi nevoit sa plateasca o dobanda anuala de 5-6%, insa va avea dreptul de a apela la aceasta linie de credit pana la sfarsitul lui martie 2010, iar termenul de returnare a banilor utilizati este intre trei si cinci ani.
O depreciere a monedei nationale ar afecta la randu-i balanta comerciala a statului. Exporturile s-ar ieftini in timp ce importurile ar cunoaste aprecieri de preturi. In aceste conditii se poate vorbi de o depreciere a raportului de schimb ce conduce implicit catre o scadere a bunastarii sociale.
S-ar putea vorbi astfel de o criza sociala ce vine la pachet cu criza financiara sau cu cea economica. Cresterea ratei inflatiei presupune o crestere generalizata a preturilor si de asemenea scaderea simultana a puterii de cumparare a monedei nationale.
O depreciere a monedei nationale ar provoca scaderea drastica a valorii salariilor, o pozitie mai slaba a monedei provoaca o scadere a puterii de cumparare, astfel veniturile populatiei tind sa se evapore intr-o proportie ridicata. Acest lucru ar putea fi agravat de o lipsa a cumparatorilor pentru titlurile de valoare emise de stat.
In cazul tarilor dezvoltate aspectele datoriei externe se reduc in cea mai mare parte la datoria publica in sensul ca statul este in masura sa realizeze credite prin emisiuni de titluri de valoare publice in moneda nationala pe piata interna sau pe piata externa asigurand echilibrul balantei de plati prin fluxurile necesare de capital. Acest lucru nu este valabil insa pe timp de criza. Aceasta a fost instruita sa nu faca diferente. Lipsa cumparatorilor pe segmentul obligatiunilor de trezorerie emise de stat poate provoca o incapacitate de plata a statului pentru angajatii din sectorul public si chiar pentru pensionari.
Pe 17 august 1998, criza financiara lovea Rusia. Criza ce izbucnise in Asia in iulie 1997 nu facuse decat sa agraveze situatia pentru Rusia. Statul trebuia sa faca fata unei crize multipotente ce prinsese in mreje nu doar sistemul financiar ci si pe cel economic impreuna cu cel politic.
Titlurile financiare si bursa se devalorizau continuu, investitorii plecau dupa ce isi pierdusera orice speranta, iar cetatenii mergeau la banci sa isi retraga economiile. Rusia se confrunta cu o criza valutara. Atacurile speculative asupra rublei fortau o devalorizare a acesteia si o criza a datoriei publice si private. Moneda nationala a pierdut intr-o saptamana 50% din valoare.
Pe fondul crizelor de pe scena lumii, cererea pentru petrol a scazut si odata cu ea a coborat si pretul. Rusia, unul dintre principalii exportatori de petrol a pierdut o treime din veniturile in valuta pe care le-ar fi obtinut in mod normal. In pofida creditelor oferite de institutiile internationale, statul se zbatea sa supravietuiasca. Autoritatile nu puteau colecta impozitele pe care statul urma sa le primeasca. Angajatii sistemului de stat nu isi mai primeau salariile dat fiind ca nu existau bani. Datoriile tot mai mari contractate pentru a putea reduce deficitul bugetar, atacau prin dobanzi, in timp ce cresterea datoriilor statului rus reducea nivelul de incredere al investitorilor in piata. Rubla era tinuta pe linia de plutire prin eforturi guvernamentale considerabile.
In august 1998, fara valuta si fara ruble, guvernul de la Moscova era in cautarea unui nou imprumut substantial ca sa poata sa se ridice pe linia de plutire si sa-si plateasca creditorii internationali care bateau la usa. Duma a refuzat sa aprobe legile pe care FMI le pretindea pentru acordarea unui alt imprumut.
Vazandu-se fara optiune, guvernul a sistat achitarea datoriilor externe chiar si de catre bancile sale. Acest eveniment a atras dupa sine reducerea ratingului creditului rus la un nivel derizoriu. Bancile nu mai aveau bani, iar consumatorilor nu le puteau fi indeplinite cererile de retrageri de depozite.
Ca sa-si acopere deficitele bugetare, statul rus a eliberat titluri de valoare pe care le-a vandut catre sectorul privat. In pofida incercarilor disperate ale guvernului rus, statul nu a putut evita insa intrarea in faliment. Ce a urmat? Ani de incercari disperate de a iesi dintr-o situatie ce parea ca nu are sfarsit.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
