Cu o serie de greve în rândul asistentelor medicale şi şoferilor de ambulanţe anunţate pentru luna aceasta şi sub ameninţarea reală a unei epidemii duble de gripă şi COVID-19, sistemul de sănătate din Marea Britanie este în criză.
Că un sistem critic pentru societatea civilă din această ţară are probleme grave nu este ceva nou. Înainte de Brexit, Marea Britanie s-a lovit de un deficit uriaş în fondurile de pensii care anul trecut s-a transformat într-o criză financiară. După ieşirea din UE, crize de tot felul abundă. Însă cea din sănătate are implicaţii directe asupra vieţilor şi sănătăţii oamenilor.
Emblematicul Serviciu Naţional de Sănătate (NHS) se află într-o criză profundă, după cum scrie Washington Post. Medicii şi asistentele medicale se plâng de timpi lungi de aşteptare pentru ambulanţe, de pacienţi întinşi pe jos la secţiile de urgenţă şi de toalete transformate în săli de examinare.
O femeie a povestit pentru BBC cum a trebuit să aştepte 25 de ore pentru a fi văzută de un doctor la urgenţă. A descris experienţa „ca dintr-un film de război“. Peste 90% din medici au raportat astfel de cazuri. Chiar şi când nu era criză o programare la consultaţie medicală putea dura şi un an.
Serviciile medicale au ajuns atât de proaste încât Adrian Boyle, preşedintele Colegiului Regal de Medicină de Urgenţă, estimează că între 300 şi 500 de oameni mor în fiecare săptămână din cauza întârzierilor la acordarea ajutorului de urgenţă. Virozele de iarnă, COVID, bolile specifice unei populaţii îmbătrânite şi alte probleme complexe de sănătate pun presiuni fără precedent pe sistemul de sănătate şi pe angajaţi.
NHS a recunoscut că mai mulţi factori contribuie la creşterea presiunilor care îi afectează serviciile. Printre aceştia se numără majorarea cu 18% a numărului de persoane care se prezintă la departamentele de accidente şi urgenţe în ultimele şase săptămâni, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. De asemenea, aproape 10.000 de angajaţi din NHS lipsesc de la muncă din cauza COVID. Apoi, paturile din spitale sunt ocupate de un număr încă semnificativ de pacienţi cu COVID.
În Anglia, numărul acestora s-a dublat în doar câteva săptămâni, la 9.500. În plus, paturile sunt blocate de pacienţi care s-au însănătoşit dar n-au unde să se ducă. Spitalele se confruntă cu „presiuni fără precedent“, spun liderii de sindicate din sănătate, în timp ce guvernul se laudă că „munceşte fără oprire“ pentru a asigura îngrijirea pacienţilor.
Dar nu guvernul se ocupă direct de bolnavi, ci personalul din spitale care, aşa cum o arată grevele planificate pentru luna aceasta, a ajuns la capătul răbdării. Asistentele medicale şi şoferii de ambulanţe cer bani mai mulţi la salariu, dar şi condiţii mai bune de muncă. Între 2010 şi 2019, salariile brute ale asistentelor medicale au crescut cu 10% în termeni nominali, dar în termeni reali, adică ajustate la inflaţie, au scăzut cu 6%, potrivit datelor OCDE.
Spre comparaţie, în termeni reali, în aceeaşi perioadă salariile din Franţa au stagnat, în Spania au crescut cu 7%, iar în Ungaria au sărit în sus cu 84%. Asistentele sunt doar un exemplu. Salariile mici sunt considerate o politică deliberată a guvernului, aşa cum au fost şi inflaţia, dobânzile şi taxele pe venit reduse, care are ca scop crearea unui spaţiu care să permită anumitor grupuri să prospere. Este vorba de patroni, antreprenori, acţionari, proprietarii de locuinţe şi consumatorii.
Prosperitatea lor ar fi trebuit să dea impuls creşterii ecomomice. Dar modelul nu funcţionează, iar slăbiciunile se văd în vremuri de criză. Personalul de la urgenţe descrie NHS ca pe un sistem defect, cu deficit de oameni, şi se teme pentru viitorul acestuia, scrie The Guardian. Toate acestea se întâmplă deşi guvernul a alocat 500 de milioane de lire sterline suplimentare pentru eliberarea mai grabnică a paturilor de spital, iar în sistem lucrează cu 4.000 de doctori şi 9.300 de asistente medicale mai multe decât în septembrie 2021.
Acestea sunt cifre furnizate de autorităţi. Financial Times arată că în prezent NHS este suficient finanţat, sau cel puţin primeşte la fel de multe fonduri ca sistemele de sănătate din statele mari vecine, care nu au astfel de probleme. Însă atrage atenţia că problemele actuale s-au acumulat din cauza faptului că în ultimul deceniu subfinanţarea a fost cronică. Acum presiunile pur şi simplu refulează. De asemenea, FT a observat că criza din sistemul de sănătate este, în parte, rezultatul unor probleme din alt loc, din sistemul de protecţie socială. De aceea, sănătatea şi celelalte mecnisme de protecţie socială au nevoie nu doar de bani, ci şi de reforme. Noul guvern a înţeles să facă un prim pas spre îmbunătăţirea condiţiilor din sănătate prin majorări salariale de 2% anul viitor. Inflaţia este de aproape 11%. Sindicatele anunţă un an de greve.
Înainte de Brexit, Marea Britanie s-a lovit de un deficit uriaş în fondurile de pensii care anul trecut s-a transformat într-o criză financiară. După ieşirea din UE, crize de tot felul abundă. Însă cea din sănătate are implicaţii directe asupra vieţilor şi sănătăţii oamenilor. Emblematicul Serviciu Naţional de Sănătate (NHS) se află într-o criză profundă, după cum scrie Washington Post. Medicii şi asistentele medicale se plâng de timpi lungi de aşteptare pentru ambulanţe, de pacienţi întinşi pe jos la secţiile de urgenţă şi de toalete transformate în săli de examinare.
