Tehnologie dezvoltată de nazişti pentru a alimenta tancurile armatei, experienţă din timpul apartheidului din Africa de Sud şi o contribuţie mică a imamilor iranieni, toate acestea sunt ingredientele uneia dintre cele mai importante şi improbabile poveşti de afaceri americane a ultimului deceniu. Este vorba despre compania-gigant sud-africană Sasol care s-a angajat în SUA la ceea ce pare a fi cea mai mare investiţie făcută de o companie străină din istoria americană, scrie The Wall Street Journal (WSJ).
Sasol construieşte un complex energetic de aproximativ 1.220 de hectare în apropierea lacului Charles din Louisiana cu investiţii estimate la circa 21 de miliarde de dolari. Preţul mic al gazelor naturale americane dar şi infrastructura ideală pentru industria petrochimică din zona Golfului Mexic par a fi principalele elemente care au atras această investiţie.
Compania din Johannesburg intenţionează să folosească în SUA procesul de cracare a gazului în derivate şi etilenă, o substanţă chimică primară utilizată la producerea plasticului şi a ambalajelor alimentare. Cu ajutorul tehnologiei Fischer–Tropsch dezvoltată în 1925 de doi germani, care presupune transformarea gazului natural în combustibili lichizi, Sasol pregăteşte debutul comercial al GTL (gas to liquids) în SUA iar statul Louisiana, nerăbdător ca Sasol să finalizeze mai repede proiectul, este pregătit să intervină cu subvenţii de două miliarde de dolari. Sasol şi Royal Dutch Sell sunt singurele companii care dispun de facilităţile necesare şi tehnologia comercială care permite o astfel de conversie.
Amplul proiect va prespune închiderea a 26 de drumuri publice, achiziţionarea a 883 terenuri publice şi angajarea a 7.000 de muncitori. Aproximativ 100 de camioane în plus vor circula în fiecare zi după finalizarea complexului în condiţiile în care investitorii au început deja construcţia unui complex în zona lacului Charles care să gazduiască temporar 4.000 de angajaţi. În SUA preţul gazelor naturale a scăzut foarte mult din cauza introducerii unei noi tehnologii care are la bază exploatarea gazelor de şist prin tehnologia fracturării hidraulice.
Un număr de 66 de proiecte în valoare de aproximativ 90 de miliarde de dolari se vor dezvolta în următorii cinci ani în Louisiana, potrivit informaţiilor unei asociaţii industriale din Baton Rouge, capitala Louisianei.
“Ca economist tot ce pot să spun e wow. Am calculat de obicei investiţiile venite în sume de sute de milioane de dolari, dar o astfel de investiţie, de miliarde de dolari, ne lasă cu gura căscată” a spus Loren Scott, un economist care a studiat situaţia economică a statului Louisiana timp de aproape patru decenii.
Nu se cunoaşte încă impactul pe care acest conglomerat de proiecte îl va avea asupra mediului înconjurător dar se estimează că doar uzina Sasol va elibera în atmosferă benzen în cantităţi de peste 85 de ori mai mari decât limita anuală acceptată. Aceasta va produce, de asemenea, masiv dioxid de carbon şi apă tratată chimic.
Pe fondul boom-ului iminent Sasol are o perspectivă destul de îndrăzneaţă. Istoria facilităţilor de conversie a gazului natural în combustibili lichizi e controversată, fiind predispusă la depăşiri de costuri şi eşecuri ale tehnologiei. Dacă preţul gazelor va creşte, sau cel al petrolului va scădea, fabricile GTL vor înregistra mari pierderi. Acum balanţa este în favoarea Sasol, întrucât preţul petrolului este de aproximativ 24 de ori mai mare decât cel al gazelor naturale, comparativ cu anul 2007 când era de şapte ori mai mare. Pentru ca gigantul sud-african să realizeze profit raportul trebuie să fie de cel puţin 16.
De-a lungul activităţii sale compania a realizat profit prin conversia cărbunelui, găsit din abundenţă în Africa de Sud, în combustibili lichizi, o necesitate în timpul anilor apartheidului când accesul la resursele de petrol era restricţionat de embargourile internaţionale. Sancţiunile SUA contra Iranului au forţat Sasol să părăsească piaţa iraniană de unde cumpăra petrol brut pentru o rafinărie din Africa de Sud şi investea într-un partneriat cu un complex chimic controlat de stat.
„Imamii iranieni nu reprezintă un partener de afaceri viabil, de aceea Sasol aprecieză faptul că îşi dezvoltă afacerile în SUA. Accesul facil la gaze, consumatori şi mijloace de producţie se încadrează foarte bine în ceea ce căutam noi” a spus directorul general al Sasol David Constable.
Reţeaua hidrografică a Louisianei reprezintă un mare plus pentru gigantul sud-african întrucât va facilita transportul produselor rafinate iar pe de altă parte va contribui la livrarea celor patru reactoare chimice necesare construcţiei, fiecare cu greutatea de 2.000 de tone, distanţa între porturile din Golful Mexicului şi şantierul Sasol fiind de doar trei kilometri. Conductele care vor transporta gaze din statul vecin Texas se află de asemenea la o distanţă mică.
“De aceea este mult mai dificil pentru China şi Europa să intre în industria exploatării gazelor de şist. Dacă arunci o privire asupra conductelor de gaze naturale din SUA, poţi observa că sunt aranjate precum o pânză de păianjen” a adăugat Constable.
