Dacă în Europa de Est expansiunea euro s-a împotmolit în mlaştinile politicului, liderii financiari ai zonei euro se întâlnesc în nord, înconjuraţi de peisajele de basm ale Laponiei înzăpezite, pentru a discuta în linişte şi secret despre cum să ducă moneda unică pe un nou tărâm, sau la următorul nivel, cel virtual. Pentru a putea face acest lucru trebuie mai întâi să vândă proiectul publicului sceptic, inclusiv celor care văd conspiraţii peste tot.
Este o reformă radicală a banilor, comparabilă ca importanţă doar cu crearea euro. Înseamnă acest lucru că Europa de Est rămâne în urmă, că nu ţine pasul cu vremurile? Aici, deşi popularitatea monedei unice europene a crescut enorm în ultimul deceniu, poate şi pentru că oamenii o folosesc mai des pe măsură ce explorează restul Europei, politicienii şi şefii băncilor centrale descriu moneda naţională ca fiind un simbol al suveranităţii.
Un instrument al suveranităţii de politică monetară care ajută economiile în vremuri de criză oferind un spaţiu de manevră mai mare băncilor centrale. Croaţia, o economie dependentă puternic de banii aduşi de turiştii din zona euro, este ultimul stat care a adoptat moneda europeană.
Ar fi trebuit să urmeze anul viitor Bulgaria, cea mai săracă economie din UE, dar mult lăudată pentru determinarea cu care urmăreşte acest obiectiv. Însă inflaţia istorică şi o nouă criză guvernamentală au făcut ca Bulgaria să renunţe, doar temporar, după cum sugerează Sofia, la acest plan. Dacă în Ungaria şi Polonia nu se schimbă partidele de guvernământ, este puţin probabil ca euro să aibă vreo şansă.
Însă acest lucru nu înseamnă că o monedă naţională nu poate evolua în felul ei. În 2021, CEO-ul bursei de acţiuni de la Varşovia Marek Dietl spunea că banca centrală a Poloniei va trebui să emită propria monedă digitală (moneda digitală emisă de băncile centrale – CBDC – este diferită de ceea ce este cunoscut drept criptomonedă) pentru a împiedica alte ţări să-şi impună propriile monede digitale în economia poloneză.
O monedă digitală, la fel ca numerarul, le permite oamenilor să efectueze plăţi instantaneu printr-un portofel virtual de pe un smartphone fără a fi nevoie de un cont bancar. Moneda este garantată de o bancă centrală, aşa că nu are aceleaşi riscuri asociate cu criptomonedele. Eforturile de a vinde ideea publicului au început deja.
„Dacă nu introducem zlotul digital, atunci, fie că vrem, fie că nu vrem, ne vom trezi că folosim yuanul digital, dolarul digital sau euro digital deoarece acestea vor fi mai uşor de utilizat şi mai lichide“, a afirmat atunci Dietl. Un an mai târziu, banca centrală a dat indicii că accelerează planuri pentru dezvoltarea de active digitale cum ar fi o monedă de tipul CBDC. În vestul Europei, un euro digital, dacă ar fi introdus, ar modifica fundamental modul în care activele şi pasivele sunt gestionate în bilanţul băncii centrale, cu scopul de a face plăţile mai cuprinzătoare şi mai eficiente, explică Politico.
Dar manevra are implicaţii şi pentru stabilitatea financiară şi pentru confidenţialitate pe fondul unui angajament limitat cu oamenii obişnuiţi. Adoptarea monedei euro, dimpotrivă, a fost precedată de ani de discuţii politice adesea aprinse şi, în cele din urmă, sănătoase şi productive.
Dezbaterea cu privire la avantajele şi dezavantajele adoptării unei monede CBDC a fost până acum limitată în mare parte la cercurile tehnocrate sau academice. În ultimele luni, opacitatea şi lipsa implicării publicului au fost observate de mulţi observatori. Celebrităţi precum Russell Brand, actor de comedie devenit comentator socio-politic cu milioane de urmăritori pe YouTube, fac din ce în ce mai mult din CBDC un punct focal al subiectelor lor. Într-un videoclip recent, Brand a susţinut că astfel de monede deschid calea pentru „decretele globaliste care vin de sus, ocolind democraţia“. Acest tip de discurs i-a convins pe şefii băncilor centrale de cât de greu va fi să aducă de partea lor publicul. Întâlnirea de miercuri a şefilor de bănci centrale din zona euro în regiunea finlandeză Inari, un paradis natural, a fost făcută publică, dar agenda discuţiilor nu este cunoscută. Politico a aflat că participanţii, guvernatorii celor 20 de bănci centrale ale zonei euro şi cei şase membri ai comitetului executiv al BCE, vor discuta, printre alte subiecte, despre cum să convingă cel mai bine publicul că este utilă o extensie virtuală a bancnotelor şi monedelor euro şi că aceasta nu prezintă nicio ameninţare la adresa democraţiei sau libertăţilor. „Cine v-a spus asta?“ a întrebat guvernatorul băncii centrale a Irlandei Gabriel Makhlouf când Politico l-a chestionat într-un interviu cu privire la dezbaterile din Laponia. Bancherul a refuzat să continue discuţia, dar a adăugat că „lumea se mişcă spre digital“. „Ar fi greşit ca statul, şi nu doar lumea băncilor centrale, ci statul să decidă că renunţă la furnizarea unei monede fiduciare digitale şi că lasă astfel de instrumente în întregime la mâna sectorului privat“, a mai spus el. O monedă digitală, la fel ca numerarul, permite oamenilor să efectueze plăţi instantaneu printr-un portofel virtual de pe un smartphone fără a fi nevoie de un cont bancar. Moneda este garantată de o bancă centrală, aşa că nu are aceleaşi riscuri asociate cu criptomonedele. Eforturile de a vinde ideea publicului au început deja. Pentru a disipa anxietatea, Fabio Panetta, din comitetul executiv al BCE, i-a asigurat luna trecută pe politicienii europeni că euro digital nu va imita niciodată sistemul de credit social al Chinei prin includerea de caracteristici programatice cum ar fi stabilirea limitelor de timp sau restricţionarea cheltuielilor în anumite scenarii. „Euro digitali nu ar fi niciodată bani programabili“, a subliniat italianul. „BCE nu ar stabili nicio limitare privind locul, când sau cui oamenii pot plăti cu euro digital“. De asemenea, BCE a explicat, de mai multe ori, că nu are niciun interes să monitorizeze obiceiurile de cumpărături ale oamenilor şi că euro digital ar putea completa numerarul în loc să-l înlocuiască. Banca Populară a Chinei şi-a lansat yuanul digital în timpul Jocurilor Olimpice de iarnă de anul trecut, provocând temeri în democraţiile occidentale că absenţa unui răspuns din partea lor le-ar putea face să piardă din cota de piaţă.
