Deşi memoria este individuală, un grup de oameni va avea o memorie colectivă a unui eveniment pe care l-au trăit împreună. De exemplu, atunci când într-un grup se povesteşte o experienţă, membrii se vor întrerupe între ei pentru a cere clarificări care îi ajută să-şi reamintească mai bine evenimentul, notează Descoperă.
Procesul acesta dinamic lipseşte în grupurile în care există minciuni, unde oamenii pot povesti doar o experienţă individuală. În investigaţiile poliţiştilor, deosebirea minciunilor de adevăr este o parte vitală a procesului.
În cazul unui interviu în care persoana a repetat povestea foarte bine, minciunile pot fi insesizabile. Cercetătorii sugerează că interogările colective pot fi mai eficiente decât cele individuale, în cadrul acestora fiind mult mai uşor ca poliţistul să detecteze minciuna.
În cadrul studiilor anterioare s-a sugerat că sunt trei lucruri esenţiale care pot da de gol un mincinos.
În primul rând, persoana care încearcă să prindă mincinosul trebuie să cunoască persoana pentru a-i putea urmări schimbările de stare. În al doilea rând, schimbările verbale, cum ar fi ezitarea unui răspuns sau schimbarea subiectului, pot fi indicatori ai unei minciuni. În ultimul rând, schimbările non-verbale, precum un zâmbet fals, sunt deseori utilizate de mincinoşi.
Zarah Vernham, autorul studiului de la Universitatea din Portsmouth, a declarat: ,,Interesul meu pentru decepţiile de grup a crescut ca rezultat al interesului meu pentru memoria colectivă, dinamica şi decepţiile de grup''. Vernham a analizat studii anterioare şi a observat că doar o treime din participanţi au fost intervievaţi într-un mediu colectiv, în majoritatea studiilor aceştia erau intervievaţi individual.
Sursa: http://bit.ly/2bwsLyA.
