Rolul jucat de China în prăbuşirea preţurilor la nivel mondial devine din ce în ce mai clar în condiţiile în care ţara nu reuşeşte să absoarbă supracapacitatea clădită în perioada de creştere economică puternică, scrie The Wall Street Journal.
Cu ani în urmă, forţa de muncă ieftină din zonele rurale ale Chinei lua cu asalt fabricile ţării, împingând în jos preţurile produselor. Apoi, cererea solidă de materii prime ca petrolul şi bumbacul venită din partea Chinei a inversat trendul pe măsură ce preţurile resurselor naturale a crescut. Acum, supracapacitatea de producţie a Chinei şi încetinirea ritmului de creştere al economiei acesteia pun din nou presiune asupra preţurilor. La nivel global, producătorii se văd nevoiţi să-şi reducă preţurile după ce au supraestimat cererea din partea Chinei. În acelaşi timp, producătorii chinezi, afectaţi de încetinirea economiei locale şi supracapacitate, inundă pieţele externe cu produse finite cum ar fi cauciucuri, oţel şi panouri solare.
China nu este nici pe departe singura cauză a scăderii preţurilor, presiunile deflaţioniste venite din această ţară indicând probleme mai ample legate de cerere la nivel mondial. Totuşi, mărimea, influenţa şi rolul central al Chinei în producţia globală fac din această ţară o forţă importantă.
În Statele Unite, scăderea preţurilor este o veste bună pentru consumatori. Pentru autorităţi şi directori de companii, însă, declinul reprezintă o adevărată provocare, putând slăbi profitabilitatea, amâna investiţiile şi bloca creşterea salariilor, toate necesare pentru depăşirea perioadei de creştere slabă la nivel mondial.
În Europa, scăderea preţurilor de consum a determinat Banca Centrală Europeană să adopte măsuri agresive de relaxare monetară.
În China, preţurile de fabrică se află în scădere de peste trei ani, determinând banca centrală a ţării să relaxeze condiţiile de creditare în speranţa impulsionării consumului şi creşterii economice.
Totuşi, oficialii băncii se tem că astfel de măsuri ar putea înrăutăţi situaţia, canalizând banii către industrii care se confruntă deja cu supracapacitate. Riscul este ca banii ieftini să determine o expansiune în continuare a capacităţii de producţie în China.
