#superstories. Business sportiv. Pariul ZF pe viitorii campioni. Mihnea Georgescu, 16 ani, tenis: Sunt multe obstacole în drumul spre performanţă şi de aceea puţini reuşesc. Important este să îţi vezi de drumul pe care l-ai ales şi să nu te laşi distras de ce e în jurul tău

♦ A început să practice sport la vârsta de şase ani la un club din apropierea casei, pentru că părinţii săi îşi doreau ca el să practice un sport. De la fotbal şi înot, Mihnea Georgescu a ajuns la tenis, sport pe care l-a ales să facă performanţă. Îşi doreşte să ajungă la marile turnee de tenis din lume.

 

1. Cum ai început să practici tenisul? La ce vârstă te-ai apucat?

Prima dată când am pus mâna pe o rachetă de tenis a fost la vârsta de şase ani, la un club în apropiere de casă. Părinţii mei ne-au dus pe fratele meu şi pe mine la mai multe sporturi pentru a descoperi ce ne place, prima dată la fotbal, după care la înot, iar după aceea la tenis, acesta fiind sportul care m-a atras cel mai mult, chiar de la primul antrenament. Primele competiţii au fost în „Tenis10“, care organizează turnee pentru copii sub 10 ani  şi unde am jucat 200 de meciuri dintre care am câştigat 139.

 

2. Care au fost motivele pentru care ai dorit să mergi mai departe în acest sport?

După primul an de tenis, am văzut că un club mai mare din Bucureşti oferă burse sportive pentru copii doritori să facă tenis mai departe. Am participat la o selecţie unde ne-au pus să facem mai multe tipuri de lovituri şi tot felul de mişcări. Am fost selectat alături de alţi copii şi ne-am antrenat la acel club pentru o perioadă lungă de timp. Pe lângă faptul că făceam antrenamentele de tenis, pregătire fizică şi înot într-un singur loc, aici am legat multe prietenii pe care le menţin şi astăzi. Tot aici am văzut la antrenamente mulţi sportivi de performanţă pe care îi ştiam şi îi admiram foarte mult, un motiv în plus pentru a merge mai departe.

De la vârsta de opt ani am mers ca şi copil de mingi la toate turneele de tenis organizate în Bucureşti, cred că au fost cele mai frumoase perioade din viaţa mea, am avut atâta ocazii speciale, de exemplu, am condus-o de mână pe teren pe Simona Halep sau le-am înmânat cecul perechii de dublu Tecău/Mergea.  Deja am emoţii pentru următorul turneu ATP unde o să particip ca şi voluntar, mi se pare fantastic să fiu atât de aproape de unii dintre jucătorii mei de tenis favoriţi, Denis Spovalov şi Wawrinka, care vor veni la Bucureşti.

 

3. De ce ai ales tenisul şi nu un alt sport? Ce te-a atras cel mai mult la tenis?

O perioadă de timp am practicat în paralel şi înotul. Chiar dacă aveam calităţile necesare acestui sport, nu m-a atras. Evident, pasiunea mea era tenisul, cel mai mult mă atrăgea plăcerea de a juca, de a lovi mingea şi de a juca competiţii.

 

4. Ce îţi place cel mai mult la acest sport?

Cel mai mult îmi place că ne dezvoltă o mentalitate puternică şi că ne oferă multe oportunităţi, de a călători, de a cunoaşte sportivii de top şi chiar de a obţine burse sportive la colegii importante. îmi mai place că este un sport individual, iar tu eşti singurul care poate schimba ceva pe teren.

 

5. Când ai decis să faci sport de performanţă?

M-am decis să fac sport de performanţă pe la vârstă de zece ani, când am vrut să joc mai multe competiţii şi să mă antrenez mai mult pentru a juca mai bine. A fost alegerea mea, simt o mare bucurie când sunt pe teren. M-am mutat şi la altă şcoală mai apropiată de club pentru a putea avea un program mai organizat.

 

6. Cât de dificil a fost parcursul tău în acest sport?

Este un parcurs destul de greu deoarece nu implică doar antrenament de tenis, ci şi antrenament fizic şi mental. Pe lângă antrenamente mai sunt şi şedinţele de prevenire accidentări sau de recuperare, respectiv masajul, înotul, fizioterapie şi kinetoterapie.  Programul meu sportiv este foarte clar, în fiecare zi am antrenamente, la fel şi în weekend şi vacanţe când particip la competiţii, de aceea trebuie să renunţ la ieşirile cu prietenii sau la alte activităţi. Sunt multe obstacole în drumul spre performanţă şi de aceea puţini reuşesc. Important este să îţi vezi de drumul pe care l-ai ales şi să nu te laşi distras de ce e în jurul tău. Noi, sportivii, trăim într-o lume a noastră, de aceea ne înţelegem unii pe alţii şi ne respectăm.

 

7. Care au fost cele mai grele momente ale tale în sport şi cum ai reuşit să treci peste ele?

Momentele cele mai grele sunt legate de suprasolicitarea fizică care poate duce la accidentări, din fericire nu am avut prea multe. Dar şi acelea pe care le-am avut m-au scos din joc pentru minim 2-3 săptămâni. Important este să treci peste.

 

8. Cine te-a susţinut pe acest drum?

Pe acest drum, mă susţin cel mai mult familia şi antrenorii. M-am antrenat la multe cluburi şi fiecare antrenor pe care l-am avut m-a învăţat foarte multe, iar pe această cale ţin să le mulţumesc.

 

9. La ce club eşti înscris?

Sunt legitimat la clubul CSS Steaua Bucureşti.

 

10. Ce te-a învăţat tenisul?

Cred că sportul te învaţă să fii disciplinat şi motivat. Disciplina e foarte importantă în toate sporturile. Te mai învaţă să fii răbdător şi organizat.

 

11. Cum reuşeşti să faci faţă cu şcoala şi cu sportul? Cum arată o zi din viaţa ta?

Este o parte destul de grea pentru sportivii, în opinia mea. De multe ori, se întâmplă să lipsesc de la şcoală pentru că am antrenament sau sunt plecat la turnee. De obicei, mă duc la teste şi la orele la care mă duc încerc să iau cât mai multe note atunci. Unii profesori sunt mai înţelegători, alţii nu.

în fiecare zi, merg la antrenamente, acestea pot fi la ore diferite, în funcţie de disponibilitatea antrenorilor, cât şi de a mea. Antrenamentele sunt solicitante şi cer să am condiţie fizică bună şi o mare capacitate de efort, de aceea, seara trebuie să merg devreme la culcare, deoarece, de obicei, mă trezesc la ora 6.30. Trebuie să îmi dezvolt viteza, forţa, anduranţa, rezistenţa la efort, mobilitatea şi acestea se lucrează în multe ore de pregătire fizică. Tenisul necesită explozii scurte de forţă şi o recuperare scurtă între eforturi, de aceea, mă pregătesc mult pentru anduranţă şi sprinturi. Credeţi-mă că nu e uşor să sprintezi pe o pantă.

 

12. Care sunt sportivii tăi preferaţi şi cum te-au inspirat?

Am mulţi jucători preferaţi , însă cei pe care îi admir foarte mult sunt Novak Djokovic şi Rafael Nadal deoarece sunt nişte jucători cu un mental foarte puternic. De exemplu, în timpul copilăriei lui Djokovic, în ţara lui natală, Serbia, era război şi el s-a antrenat pe unde reuşea, dar mereu în condiţii foarte grele. Iar Nadal este cel mai muncitor sportiv pe care îl ştiu, având un joc agresiv din spatele terenului şi care niciodată nu se da bătut.

 

13. Ce titluri obţinut până acum?

Momentan, am obţinut titluri în ţară, în diferite oraşe sau în Capitală, în cadrul turneelor FRT. Am jucat şi turnee internaţionale, unde cel mai bun titlu a fost locul al treilea la proba de dublu în Bulgaria.  

 

14. La ce titluri visezi? Unde vrei să ajungi?

Preferatul meu turneu, Roland Garros, pe care Nadal a reuşit să îl câştige de 13 ori, este turneul la care eu îmi doresc cel mai mult să ajung. Vreau să devin un jucător profesionist de tenis, să fiu printre primii cei mai buni. Nu e un drum uşor, însă sunt dispus să îl parcurg.

 

15. Ce l-ai sfătui pe un copil care ar vrea să practice tenisul? De ce ar trebui să se apuce de tenis?

Tenisul este un sport care te ţine mereu în mişcare şi îţi oferă multe satisfacţii şi te dezvoltă atât fizic, cât şi mental. îţi faci mulţi prieteni, chiar dacă e un sport individual.  şi dacă vor găsi  bucurie când vor juca, sigur au făcut o alegere bună.