La mai bine de trei ani de la intrarea în criză, antreprenorii români resimt în continuare lipsa unor bănci locale puternice, în condiţiile în care jucătorii străini sunt reticenţi în a finanţa chiar şi când vine vorba de companii cu activitate semnificativă la export, domeniu care a contribuit decisiv la creşterea economică de anul trecut. Pe final de an, exporturile au încetinit, ceea ce a dus şi la ajustarea prognozelor economice pentru 2012. Cum se descurcă antreprenorii în această situaţie şi de unde reuşesc să se finanţeze?
Omul de afaceri Valer Blidar, unul dintre cei mai importanţi industriaşi români, ce deţine compania Astra Vagoane Călători şi care a câştigat recent un contract de 100 de milioane de euro în Brazilia, a atras recent atenţia asupra dificultăţilor cu care s-a confruntat în obţinerea unei scrisori de garanţie bancară şi a faptului că abia a găsit susţinerea necesară.
"Am fost la patru, cinci bănci locale şi niciuna nu mi-a dat această scrisoare ce acoperea 30% din valoarea contractului. Condiţiile impuse de aceste bănci, pe care nu vreau să le numesc, erau imposibil de îndeplinit", preciza Valer Blidar, adăugând că singura bancă ce l-a sprijinit a fost Eximbank.
Omul de afaceri a susţinut că dacă nu ar fi primit la timp această scrisoare de garanţie, în decurs de două săptămâni, solicitată de compania din Brazilia care a organizat licitaţia pentru achiziţia de vagoane, nu ar fi reuşit să câştige acest contract.
Compania pe care o conduce a finalizat cu o cifră de afaceri de 45 mil. euro şi un profit de 13 mil. euro în 2010.
El nu este însă singurul antreprenor român care se plânge că nu s-a putut baza pe susţinerea băncilor.
Relaţie de 20 de ani cu o bancă, inutilă
Gabriel Cârlig, cel care controlează producătorul clujean din industria textilă Jolidon, cu afaceri estimate la 21 milioane de euro anul trecut, a declarat că de la sfârşitul anului 2008 comportamentul băncilor din România s-a schimbat brusc şi creditarea a fost oprită, iar în prezent băncile continuă să fie reticente.
"Compania pe care o conduc are nevoie tot timpul de finanţare în afara sezonului de primăvară-vară. De la sfârşitul lui 2008, când mi s-a refuzat un credit, după o relaţie de 20 de ani cu băncile, mi-a fost mai greu să obţin finanţare de la bănci", a declarat el. Cârlig susţine că lucrează cu mai multe bănci, printre care BRD, BCR şi Banca Transilvania.
Cârlig susţine că a fost suprins de schimbarea bruscă a comportamentului băncilor şi că "răul a fost făcut" economiei româneşti prin blocarea creditării.
Anul trecut jumătate din cifra de afaceri a Jolidon a fost adusă de exporturile în 50 de ţări. Unul dintre cei mai dificili ani din existenţa companiei a fost 2010, care a adus pentru Jolidon Import Export afaceri totale de 18,8 mil. euro (circa 79 mil. lei), un nivel similar celui din 2005 şi cu 22% mai mic decât în anul 2009.
"Când o companie începe să exporte, are nevoie de o relaţie foarte bună cu băncile. Businessul este afectat dacă se blochează relaţia cu banca. Condiţiile de creditare s-au înăsprit şi asta se simte şi acum", a precizat el.
Replica băncilor este de fiecare dată aceeaşi, respectiv că nu au blocat creditarea, ci doar sunt mai prudente.
Datele de la BNR arată că soldul creditelor pentru persoane juridice a revenit pe creştere abia anul trecut. În 2008 soldul creditelor pentru persoane juridice era de 24,9 miliarde de euro, iar în 2009 de 23,5 miliarde de euro, potrivit calculelor ZF pe baza datelor de la BNR.
Cea mai mare parte a soldului creditelor pentru persoane juridice este în valută. ZF a convertit din lei în euro soldul creditelor la cursul mediu aferent anilor respectivi. În 2010 soldul creditelor era de 25 de miliarde de euro, iar anul trecut a crescut la 27,5 miliarde de euro.
În 2011 au fost acordate o serie importantă de finanţări în economia locală, dar marea majoritate au fost obţinute de companii cu acţionariat străin, precum OMV Petrom, CEZ, Cora sau EDP Renovaevis, iar instituţiile financiare internaţionale, precum Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare sau Banca Europeană pentru Investiţii, au jucat un rol important în economie.
Vânzările de credite, gestionate ca acelea de pui
Printre firmele locale care au reuşit să se finanţeze se numără RCS & RDS sau Grup Servicii Petroliere, companii extrem de puternice, care nu se rezumă în a accesa finanţări de la subsidiarele din România ale băncilor străine, ci pot obţine credite şi direct de la bănci europene ca Erste sau Credit Suisse.
Grigore Horoi, preşedintele grupului Agricola Bacău, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa locală a cărnii de pui, cu afaceri de peste 100 de milioane de euro, susţine că accesul la credite a devenit mai dificil şi că băncile au început să ceară garanţii mai multe şi să analizeze mai atent businessul.
"Un business din domeniul în care activăm are nevoie constant de finanţare din partea băncilor, investiţiile pe care le facem noi sunt mari, iar marjele de profit mici. Ar fi de înţeles prudenţa băncilor, aşa cum noi încercăm să gestionăm cât mai bine vânzarea de carne, aşa şi băncile vor să gestioneze vânzarea de bani", a spus el.
Grigore Horoi a menţionat că grupul de firme pe care îl conduce lucrează cu aproape toate băncile de pe piaţa locală, are linii de credit, credite de investiţii, credite de produs şi un grad mare de îndatorare. El nu a menţionat la ce sumă se ridică valoarea creditelor con tractate.
Grupul Agricola Bacău exportă în străinătate produse de aproape 23 de milioane de euro. Dacă grupul va reuşi să-şi atingă obiectivul de creştere pentru divizia de export la sfârşitul acestui an, vânzările în străinătate ale Agricola vor atinge pragul de 30 mil. euro.
Pe pieţele din Occident compania vinde atât mezeluri şi pui, cât şi produse de tip ready meal.
Dobânzile s-au dublat în 2008 şi pentru credite în curs
Un alt antreprenor, Marcel Bărbuţ, proprie tarul companiei producătoare de materiale de construcţii AdePlast Oradea, cu afaceri de 33,7 mil. euro anul trecut, a declarat că situaţia cea mai dificilă prin care a trecut în relaţia cu o bancă a fost atunci când Raiffeisen a dublat în 2008 dobânda la un credit de investiţii de 25 de milioane pe care îl contractase din 2007.
"Nu pot face publică dobânda acelui credit, însă am decis să întrerupem orice relaţie cu această bancă şi am găsit o altă bancă ce ne-a refinanţat", a declarat Bărbuţ. Oficialii Raiffeisen nu au transmis până la închiderea ediţiei un răspuns la solicitarea ZF cu privire la acest contract.
Primul om de afaceri român care a pus în discuţie politica băncilor a fost Dan Şucu. El afirma la începutul lui 2009 că nu este normal ca băncile să crească dobânzile doar pentru că o agenţie de rating creşte riscul. Şucu afirma că bancherii se ascund pur şi simplu în spatele crizei financiare pentru a cere majorări de dobânzi şi că este o anormalitate ca aceştia să facă nu "o căruţă de bani, ci un vapor de bani".
În timp ce companiile româneşti s-au zbătut să supravieţuiască pe piaţă în absenţa finanţărilor, băncile, care sunt în mâinile investitorilor străini, au făcut profituri de miliarde de euro în ultimii ani (în 2008 aveau profituri nete de un miliard de euro).
Şi micii antreprenori se plâng de relaţia cu băncile.
Cătălin Ungureanu, proprietarul firmei Inox Style, cu afaceri de 200.000 de euro din producţia de balustrade, spune că nu mai vrea să audă de bănci, după ce în 2007 a luat un credit în franci elveţieni pe persoană fizică.
"Am contractat în franci elveţieni echivalentul a 100.000 de euro de la Millennium Bank şi din cauză că s-a apreciat francul, acum plătesc dublu. Am fost să negociez cu ei (bancherii - n. red.), dar nimeni nu a vrut să stea la discuţii. De atunci am decis să nu mai calc la bănci pentru credite pe persoană fizică sau juridică. M-au nenorocit", a spus el.
Dacă antreprenorii români întâmpină dificultăţi în obţinerea finanţării, multinaţionalele din România nu se confruntă cu aceeaşi problemă. Acestea pot găsi susţinere la băncile din ţara unde se află compania-mamă.
Cele mai puternice bănci cu capital românesc sunt Banca Transilvania, CEC Bank, Carpatica şi Eximbank, dar acestea aveau la sfârşitul anului trecut o cotă de piaţă cumulată de circa 16%, în timp ce austriecii controlează 38% din sistem, iar băncile elene aproximativ 12%.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
