Printre priorităţile României ar trebui să se afle producţia de energie de orice fel – electrică, regenerabilă – şi flexibilizarea sistemului de distribuţie a energiei către clientul final, a spus Carmen Neagu, strategy and business development counsellor Energobit Group, în cadrul evenimentului ZF Power Summit 2020.
„Prioritatea numărul unu a României este generarea, producţia de energie de toate felurile, uramtă de flexibilizarea sistemului de transport şi distribuţie. Flexibilizarea înseamnă dezvoltarea şi implementarea de tehnologii digitale care să permită răspuns rapid în sistem. Asta este legată de digitalizare în relaţia cu consumatorul. Trebuie să recunoaştem că modificările tehnologice sunt atât de rapide în această zonă încât ideile de amortizare şi recuperare pe care le avem sunt mai mari decât durata de viaţă unei tehnologii”, a spus Carmen Neagu.
Alte declaraţii:
Este o mare problemă din punct devedere al capacităţii noastre de transpunere în realitate a planurilor pe care le facem, pentru că cei care au putut să execute în trecut nu prea mai sunt astăzi. Partea de montaj mecanic e aproape inexistentă. Nici companiile din zona de execuţie pe zona electrică nu se simt bine, iar cele de producţie de echipamente din România nu prea mai sunt. Acestea sunt problemele.
Mă bazez pe tineret, pe prosumatori, pe dezvoltare în această zonă. Acolo vor avea loc schimbări care ne vor obliga să facem ceva. Sunt oportunităţi pe care le pierdem. Acum se vorbeşte de sticlă fotovoltaică, dar noi nici nu ne putem gândi până acolo. De ce nu propunem noi să ne ducem să luăm finanţări să facem aceste lucruri?
Sectrul privat este cel care cercetează în prezent cel mai mult. Nu e normal ca statul să fie decuplat de cercetări, trebuie să susţină acest lucru. Capacitatea de cercetare ţine şi de forţa financiară, iar companiile din România au nevoie de finanţare pe această parte. Aceste proiecte ar trebui să plece din zona de ministere, să se formeze un grup care să dezvolte proiecte cu companii din România. Dar problema este că noi nu mai ştim ce producem în România, ca să ştim ce studii sau analize putem face.
O altă problemă este că nu suntem suficient de prezenţi la nivelul Comisiei Europene. Noi ne trezim că problemele se discută şi noi reacţionăm, nu avem o viziune care să ne permită să punem problema aşa cum vrem noi. S-a format un grup la nivelul Comisiei Europene care discută schimbările climatice. Nu este niciun român în acest grup.
