Dorel Simiz, care controlează împreună cu familia sa Pandora Prod, unul dintre cei mai importanţi producători de textile locali şi unul dintre principalii parteneri locali ai H&M, spunea anterior că pe piaţa de profil se lucrează intens în perioada mai-decembrie, iar celelalte luni să fie considerate extrasezon. Pentru a avea o continuitate în activitate care să-i permită companiei să plătească angajaţii în mod constant producătorul a instaurat un sistem de discounturi pentru clienţii care comandă în lunile de extrasezon.
În fabricile care lucrează pentru H&M circa 80% din angajaţi sunt femei, potrivit Catarinei Midby. Compania are în total 850 de furnizori (firme care lucrează atât în fabricile proprii, dar care şi subcontractează alte firme mai mici), care lucrează cu un număr mult mai mare de fabrici.
„Suntem dispuşi să plătim mai mult pentru ca angajaţii fabricilor să primească salarii mai mari“, adaugă Catarina Midby fără a oferi cifre.
În România angajaţii fabricilor de textile au printre cele mai mici salarii din economie, alături de casierele din magazine şi de angajaţii din hoteluri – personalul de curăţenie şi recepţioneri.
Criza financiară şi ascensiunea rapidă a pieţelor din Asia au dus la dispariţia a peste 120.000 de locuri de muncă din industriile de textile, îmbrăcăminte şi încălţăminte în perioada 2007-2014.
În aceeaşi perioadă însă, salariile celor peste 220.000 de angajaţi rămaşi din domeniu au crescut cu aproape 80%. Astfel, salariul mediu brut în industriile de textile, îmbrăcăminte şi încălţăminte a ajuns anul trecut la 1.610 lei, fiind în continuare cu 30% sub media pe economie.
Salariile diferă în industria textilă de cele din producţia de îmbrăcăminte sau încălţăminte. Cel mai prost plătiţi sunt croitorii şi cusătorii de haine, la polul opus aflânduse angajaţii din industria de textile, potrivit datelor INS. Diferenţele salariale ajung la circa 30%.
În ceea ce îi priveşte pe angajaţii care lucrează în fabricile partenere H&M, salariile diferă.
