În România sunt 38 de companii care deţin în acest moment licenţe pentru activitatea de distribuţie a gazului natural, potrivit datelor centralizate de ZF de pe site-ul Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE). Nu toate aceste companii au CAEN-ul distribuţia combustibililor gazoşi prin conducte, în cazul Romgaz, de exemplu, distribuţia fiind o activitate secundară după cea de extracţie a gazului.
Ca business cumulat, aceste 38 de companii au avut în 2016 un rulaj de circa 7,2 mld. lei (circa 1,6 mld. euro) şi au lucrat la o marjă medie a profitului net de circa 20%.
Distribuţia de gaze naturale este un business reglementat, ocrotit practic de riscuri, nivelul de marjă de 20% fiind asftel aspiraţional pentru multe companii care se bat în pieţe concurenţiale.
Informaţiile disponibile arată că în acest moment la reţeaua de distribuţie a gazelor naturale, cu o lungime de circa 40.000 de kilometri, sunt conectaţi aproximativ 3,5 milioane de consumatori casnici, peste 90% din aceştia fiind alimentaţi prin conductele gestionate de Distrigaz Sud Reţele, companie deţinută de francezii de la ENGIE, cel mai mare furnizor local de gaze, şi Delgaz Grid, firmă care se află în portofoliul nemţilor de la E.ON.
Cele 3,5 milioane de locuinţe conectate la reţeaua de distribuţie a gazelor reprezintă mai puţin de jumătate din numărul de locuinţe local, lemnele fiind în continuare una dintre cele mai populare surse de căldură din România, o ţară care anul trecut a împlinit zece ani de la aderarea la UE şi care se pregăteşte să-şi exporte gazul din Marea Neagră în regiune.
