Companii

Cum se trăieşte în Pipera: între străzile de pământ, fără canalizare şi proiectele de vile cu circuit închis

Print Mail

Oamenii au construit vile fără să mai aştepte ca primăria să asfalteze toate străzile din Pipera

29.06.2010, 23:37 1865

Acces dificil, străzi neasfaltate, fără canalizare, prăfuite şiun amalgam de construcţii noi împletite cu vechile case aleţăranilor, români sau aromâni, care trăiesc de zeci de ani lamarginea de nord a Capitalei - cam aşa ar putea suna o descriere azonei Pipera, situată undeva între Bucureşti şi şoseaua de centurăa Capitalei, aparţinând localităţii Voluntari.

"Companiile fug cât văd cu ochii când aud de Pipera" - "de ceţi-ai cumpăra casă acolo?", tind să spună în această perioadăinclusiv consultanţii imobiliari, după ce în urmă cu patru-cinciani zona era "vedeta" domeniului imobiliar.

Drumul din Bucureşti către această zonă din oraş nu este uşor.Trecând de podul peste calea ferată, ne-am împotmolit într-ocoloană de maşini pe o singură bandă a şoselei Pipera-Tunari.

Şoferul unui Porsche nu a mai avut răbdare şi a întors pe liniecontinuă înspre oraş, dar de partea cealaltă a podului coloana erala fel de lungă, până în bulevardul Barbu Văcărescu.

După o aşteptare de mai puţin de 15 minute am reuşit să trecemde obstacolul creat - un accident semigrav pentru care circulaţiaera blocată şi am intrat la întâmplare pe străduţe pentru a vedeacum trăiesc oamenii în Pipera.

Primul popas a fost pe strada Erou Ghiţă Constantin, unde pe ostradă care nu văzuse niciodată asfaltul se vedea o casă mare cudouă etaje, finalizată recent, în curtea căreia doi bărbaţi şi uncopil stăteau de vorbă.

Cum este pe strada asta fără asfalt? "O să vină şi cu asfaltul,canalizarea şi apa lor, că acum ne-am racordat singuri la conductaasta din stradă, iar apă avem de la hidrofor. Au pornit din spateşi vor ajunge şi la noi", spune încrezător Ionel Chivu, 49 de ani,care lucrează în aviaţie în zona Băneasa.

Omul pare mulţumit de investiţia făcută, a ridicat casa în doarşase luni, mutându-se la parter şi la primul etaj anul trecut. Ceamai arzătoare întrebare, prin care credeam că aviatorul îşi vapierde elanul: cât timp vă ia să ajungeţi la serviciu? Dar copilulla şcoală? "Am şase kilometri până în Băneasa şi ajung în 15minute. Ia zi mă, cât faci până la şcoală?", îşi întreabă copilulde circa zece ani, al cărui răspuns îl nemulţumeşte. "Cum să faci o oră? Poate cu tot cu mersul pe jos şi opritul lamagazin. Face vreo 25 de minute până în Aviaţiei", ne linişteşteproprietarul casei.

Cum era Pipera acum 30 de ani

Ne urnim din loc şi ne atrage atenţia strada Papahagi, al căreinume ne aminteşte de cel mai cunoscut aromân de la noi, fostulcăpitan al naţionalei de fotbal Gheorghe Hagi. Tot despre aromâniaduce vorba şi domnul Vasile, care a venit să ne întâmpine,considerând prezenţa noastră suspectă.

"Acum treizeci de ani, când am venit eu aici din Prahova, era unmare câmp. În zona asta stăteau românii, iar în partea cealaltăerau aromânii. Lumea avea animale, iar cele mai mari case din zonăerau astea două", spune Vasile, arătând către două locuinţe pe unsingur nivel, cu maximum trei-patru camere.

În spatele lui însă era ridicată structura unui bloc cupatru-cinci etaje, a cărui construcţie părea abandonată de cevatimp.

"I-a prins criza şi s-au oprit. Am înţeles că proprietarul aplecat în Italia. Totul s-a schimbat pe aici", mai spune Vasile,care ţine să precizeze că toate construcţiile din zonă sunt făcutecu autorizaţie de la primărie. "Avem un primar tare bun. Am şi eubăiatul care lucrează aici, la Voluntari."

Strada îngustă de pământ arată probabil la fel ca în urmă cu 30de ani, fapt ce stârneşte nemulţumirea unei vecine de stradă. "Estegreu aici. Ne mocirlim până ajungem la drum", spune Daniela P.,care lucrează ca vânzătoare la Flora, în apropierea Casei Presei."Au promis că vor veni şi cu asfalt. Acum o lună au venit cucanalizarea şi au băgat apă, că şi noi stăteam la hidrofor", maispune Daniela.

"Parcul de la pădure" riscă să rămână fărăpădure

Mergând pe străduţele din Pipera, rar mai găseşti şantier decase pe care să şi poţi observa activitate. Ici-colo, câte un anunţcu "de închiriat" sau "de vânzare", semn că nu toată lumea emulţumită de cartier şi multe locuinţe au fost construite cu scopulde a fi vândute.

Nu la fel stă situaţia în proiectul "Parcul de la pădure",format din ceva mai mult de 20 de vile, parter cu un etaj,construite în urmă cu zece ani, dar în care de atunci nu a mai fosttranzacţionată nicio proprietate. Portarul ne opreşte la poartaproiectului cu circuit închis, tocmai când îi venise schimbul,programul de lucru fiind de 12 ore pe zi. Unul dintre cei doipaznici pleacă să anunţe administratorul proiectului de prezenţanoastră, dar acesta refuză să dea interviuri.

"Lucrez aici de 10 ani, de când a fost dat proiectul înfolosinţă, şi nu vreau să îmi risc slujba. Nu vrem niciun fel depublicitate, nu avem vedete în proiect, astfel că nu vă putemajuta. Nici proprietarii nu vor să vorbească", spune o doamnă lacirca 40 de ani, care se prezintă drept administrator.

Schimbând subiectul de la proiect, doamna începe să-şi manifestenemulţumirea de faptul că s-a construit prea mult în Pipera înultimii ani, astfel că nici pădurea nu mai este la fel ca în urmăcu zece ani.

"Uitaţi-vă la blocurile acestea de aici", spune ea arătând cătreansamblul Liziera, format din patru blocuri cu 176 de apartamenteaflate în imediata apropiere. "Nici măcar nu au clienţi. Singurullucru bun este că au deschis un Mega Image şi avem unde facecumpărăturile mai aproape."

Stând de vorbă, au trecut două maşini de peste 20.000 de eurofiecare, salutând amical către administrator şi conducând cuatenţie pe străduţele atent placate cu dale dintre vilelerăsfirate, la o distanţă acceptabilă una de alta.

Atmosfera din complex părea una familială, în care toată lumease cunoaşte cu toată lumea.

Vizavi însă, pe primul bloc de nouă etaje al complexului atârnaun mare banner care anunţa faptul că în cadrul proiectului mai suntapartamente de vânzare, semn că ansamblurile de mari dimensiuni dinzonă nu aureuşit încă să îi convingă pe bucureşteni de avantajele locuirii"la ţară" sau "în lizieră", atâta timp cât asta înseamnă blocuri dezece etaje cu preţuri comparabile cu cele din interioruloraşului.