Valentin Ancuţa, care a dezvoltat alături de fratele său Emil o fabrică de croissante în care lucrează 200 de angajaţi în comuna Smârdan (jud. Galaţi), spune că localitatea în care este fabrica nu este racordată la reţeaua naţională de gaze naturale şi este nevoit să folosescă gaz petrolier lichefiat (GPL).
„Folosim rezervoare mari cu GPL, aşa am reuşit să ne descurcăm. Însă, costurile sunt mai mari. Am vorbit cu cei de la primărie, dar nu sunt bani (pentru a conecta comuna la reţeaua de gaze - n. red.). Este o piedică pentru business într-adevăr, dar în tot mediul rural există aceeaşi situaţie. Sunt comune în care nu sunt gaze, canalizare sau apă curentă“, spune antreprenorul, care deţine împreună cu fratele său Derpan, cu afaceri de 37,5 milioane de lei (8,3 milioane de euro).
Situaţia din comuna gălăţeană nu este singulară, având în vedere că trei din patru comune din România nu sunt conectate la reţeaua de gaze naturale.
În plus, în judeţul Galaţi sunt doar opt comune din cele circa 60 care au gaze naturale, conform datelor de la INS.
Situaţia vine în condiţiile în care România, deşi îşi asigură din surse interne mai bine de 70% din necesarul de gaze naturale, are o reţea de distribuţie a gazelor mai mică decât în ţări precum Ungaria sau Cehia, care nu posedă resurse la fel de mari.
Pe teritoriul României trec 53.000 de kilometri de conducte de gaze naturale, faţă de 77.000 în Cehia, 89.000 în Ungaria, 187.000 în Polonia şi 510.000 în Germania, conform datelor dintr-un raport Eurogas, organizaţie din care fac parte cei mai puternici jucători din industria gazelor la nivel european.
