În urmă cu un an, dacă vreun specialist al pieţei petrolului ar fi sugerat că momentul Peak Oil - anul producţiei maxime - a trecut deja, s-ar fi râs de el chiar de pe platforma de foraj. Însă a venit 2020, scrie Bloomberg.
Avioanele au încetat să mai zboare. Funcţionarii şi oamenii care munceau la birou au rămas acasă. Reuniunile de familie online au înlocuit vizitele fizice făcute cu maşina. Anul în care leneşul a devenit erou a produs cea mai puternică scădere a consumului de petrol de când Henry Ford a asamblat primul model T.
După ce pandemia de COVID-19 a cuprins întreaga lume, gigantul petrolier britanic BP a lansat în septembrie un apel extraordinar: setea de petrol a omenirii s-ar putea să nu mai revină niciodată la nivelurile anterioare. Acest lucru ar face din 2019 anul de maxim al erei petrolului.
BP nu a fost singurul care a dat alarma. Deşi niciuna dintre marile instituţii de prognoză nu a fost la fel de pesimistă, predicţiile pentru ceea ce este cunoscut ca Peak Oil au început să apară de peste tot. Chiar şi OPEC, cartelul mereu optimist al celor mai mari exportatori de petrol, a recunoscut brusc că sfârşitul a apărut la orizont - deşi este încă la două decenii distanţă. Luate la un loc, aceste previziuni marchează o perspectivă din ce în ce mai proeminentă că prăbuşirea cererii de petrol din acest an nu este doar partea unui ciclu scădere/creştere de care s-au văzut de-a lungul istoriei. COVID-19 a accelerat tendinţele pe termen lung care se schimbă locul de unde omenirea îşi ia energia. Unele dintre aceste modificări vor fi permanente.
Sunt adesea dificil de recunoscut schimbările de comportament la nivelul întregii civilizaţii până când acestea nu au avut loc. Până la pandemie, nicio instituţie majoră de prognoză nu a văzut atingerea iminentă a unui vârf al cererii. Dezbaterea nu se va încheia acum, mai ales că sunt semne că pandemia se va retrage în 2021.
Analiştii din energie prezintă de obicei multiple scenarii. Diferenţele dintre prognoze se reduc la presupuneri diferite despre politicile guvernamentale, condiţiile economice şi preferinţele consumatorilor pentru lucruri precum maşinile electrice şi panourile solare. Un scenariu de bază presupune un impact redus al schimbările de politici sau al tehnologiilor noi.
Majoritatea analiştilor au prezis scăderea cererii de petrol doar în scenarii eco improbabile, care ar putea fi realizate doar cu politici climatice globale mult mai puternice. Ceea ce a făcut prognozele BP din 2020 unice este faptul că Peak Oil s-a strecurat în scenariul de bază. Dacă tehnologiile se îmbunătăţesc şi regulile privind poluarea se înăspresc, scăderea cererii va fi şi mai rapidă.
Perspectiva unui vârf în 2019 a fost în mare parte trecută cu vederea atunci când BP şi-a lansat în septembrie estimările pentru sectorul de profil. Lista analiştilor care prevăd acum un vârf al cererii de petrol continuă să crească. Aceasta include compania naţională de petrol a Norvegiei Equinor (cu Peak Oil în jurul anilor 2027-28), firma de cercetare în domeniul energiei Rystad Energy din Norvegia (2028), Total din Franţa (2030), firma de consultanţă McKinsey (2033), grupul de cercetare pentru energie curată BloombergNEF (2035) şi consilieri în industria energetică Wood Mackenzie (2035). Naţiunile exportatoare ale OPEC văd apogeul în 2040, recunoscând însă că noile prognoze s-ar putea dovedi în continuare prea optimiste.
