Mihai Stănescu, managing associate în cadrul casei de avocatură STOICA & Asociaţii, este de părere că industria grea are nevoie, în acest moment, de predictibilitate, atât în ceea ce priveşte costurile materiilor prime şi ale energiei, cât şi atunci când vorbim despre reglementare şi cadrul normativ.
„Ceea ce credem noi, ca avocaţi, că are nevoie industria grea în acest moment este, în mod evident, predictibilitate – atât din punct de vedere al costurilor cu privire la materii prime şi energie, dar şi cu privire la reglementare, la cadrul normativ. Tranziţia energetică este în mod evident o realitate şi o necesitate. La fel de bine însă, şi industria grea este o necesitate. Faptul că încă o avem este un avantaj, dar depinde de noi să profităm de acest avantaj, să o dezvoltăm, să o conservăm. Cred că ceea ce ne dorim noi în conformitate şi cu actorii din industrie este predictibilitatea cadrului legislativ. Nu dorim acte normative, ordonanţe de urgenţă afişate în draft într-o zi şi adoptate a doua zi. Dacă s-ar atinge acest deziderat, cel puţin la nivel juridic lucrurile ar evolua”, a spus acesta în timpul conferinţei ZF Power Summit 2023.
Alte declaraţii:
E o realitate că tranziţia energetică de-a lungul timpului a scos din joc anumiţi actori din industria grea din Europa. Mesajul pe care noi vrem să-l transmitem ca avocaţi este acela că trebuie să avem grijă de industria pe care o mai avem în România.
Optimiştii ar putea spune că situaţia actuală ar putea reprezenta o oportunitate pentru eficientizare sau retehnologizare. Credem însă că dacă vom lăsa povara tranziţiei energetice, care presupune costuri şi sacrificii, pe umerii industriei grele, dată fiind şi situaţia volatilă a preţurilor resurselor energetice din prezent, această oportunitate de eficientizare ar putea să vireze destul de abrupt către un posibil declin.
Ce ar însemna un declin al industriei grele? Ar însemna, pe de-o parte, că nu ar mai avea cine să consume acea energie verde şi, pe de altă parte, că industria, până la acel moment, a subvenţionat producerea de energie verde care probabil se va vinde la export. Totul ţine de echilibru şi proporţionalitate între măsurile luate şi scopurile vizate.
Din analizele juridice pe care le-am făcut în discuţiile cu clienţii noştri am putut deduce că, cel puţin în prezent, acest plafon maxim stabilit de Ordonanţa 27, de 1.300 de lei per MWh, nu este unul sustenabil, cu atât mai mult cu cât preţul pe Piaţa Spot a scăzut binişor sub acea valoare.
