În criză de personal, companiile din vest au început să bată satele din Moldova

28 mar 2016 Autor: Adelina Mihai

Chiar dacă „importul“ de angajaţi din cea mai săracă zonă din ţară - Moldova - în vestul ţării aduce costuri de 2,5 ori mai mari cu personalul în companiile de producţie, cererea este în creştere.

Criza de personal a com­pa­niilor de producţie din vestul şi din centrul ţării a condus la o practică foarte costisitoare pentru angajatori, care au adus oameni din Moldova sau chiar din Oltenia pentru a face faţă comenzilor venite de la export. Însă relocarea angajaţilor majorează costurile cu personalul de până la 2,5 ori, în contextul în care forţa de muncă low-cost a fost unul dintre principalele motive pentru care astfel de companii au investit în România în primul rând.

„Am avut circa 900 de angajaţi re­lo­caţi din Moldova anul trecut la fa­bri­cile Fujikura, ceea ce a condus la o creş­tere semnificativă a costurilor. Cine ajun­ge în această situaţie are clar o pro­blemă. Noi ne-am recalibrat busi­nes­sul şi ne rezumăm, din punctul de vedere al pro­ducţiei, la ceea ce putem oferi cu for­ţa de muncă locală“, a spus Paul Pătraşcu, HR director Eastern Europe în cadrul producă­to­rului japo­nez de com­ponente auto Fujikura Automo­ti­ve, cu 5.000 de angajaţi în România (în pa­tru unităţi de producţie în Cluj şi în Dej şi un birou de cercetare în Sibiu). În opinia lui, faptul că se ajunge la practica re­locării din cauză că se depăşesc capa­ci­tăţile de producţie şi nu există sufi­cient de multă forţă de muncă repre­zin­tă un semnal rău pentru piaţa muncii, pen­tru că firmele pierd bani, iar în astfel de cazuri se iau decizii „la nivel foarte înalt“.

În vara anului trecut, şi compania de recrutare şi închiriere de forţă de mun­că temporară Adecco anunţa un plan masiv de recrutare a 1.500- 2.000 de muncitori din toată ţară pentru com­pa­niile din industria auto din Transilvania.

„Companiile de producţie din oraşe precum Braşov sau Sibiu au ajuns să aducă oameni din Vaslui pentru a-şi suplimenta numărul de angajaţi, din cauza deficitului acut de forţă de muncă din zonă“, a spus şi Ligia Neacşu, CEO al companiei Best Smart Consulting, specializată în furnizarea de servicii de training pentru management industrial.

Cheltuiala totală a unei companii din vestul ţării cu un angajat relocat din Moldova este formată din următoarele componente: cazare la hotel de 3 stele, salariu (care este cu 10% mai mare decât salariul minim, ceea ce înseamnă că angajatorul plăteşte 1.421 lei/ lună pentru ca angajatul să primească „în mână“ 858 de lei), al 13-lea salariu, bonuri de masă pentru zilele lucrătoare şi plata suplimentară pentru cei care lucrează în schimburi de noapte. Un cost suplimentar şi semnificativ pentru sectorul producţiei îl reprezintă şi creşterea continuă a salariului minim din ultimii ani, care a ajuns la 1.050 de lei brut pe lună - adică 785 de lei net - şi care se va majora începând cu luna viitoare la 1.250 de lei brut pe lună, adică 925 de lei net pe lună).

„Ne-am limitat producţia din România la capacitatea pentru care avem forţă de muncă. Restul proiectelor le-am mutat în Ucraina, unde am deschis o nouă fabrică“, a adăugat Paul Pătraşcu de la Fujikura. El a declarat anterior că Fujikura, în urma unei declaraţii politice făcute de fostul premier (Victor Ponta), care spunea că vrea să crească salariul minim la 1.300 de lei de la jumătatea lui 2016 şi la 1.400 de lei din 2017, a renunţat la deschiderea unei fabrici în Botoşani unde ar fi trebuit să angajeze între 1.000 şi 1.500 de oameni. Fabrica s-a deschis în schimb în Ucraina.

„Să aduci oameni din zone atât de îndepărtate reprezintă o soluţie de criză în producţie, generată fie de creşterea de volum de producţie sau de noi lansări de produse. Însă nu este un proces sustenabil din punctul de vedere al costurilor, de aceea cred că tot mai multe companii din industrie îşi recalibrează businessul la nivelul la care îl pot duce în funcţie de efectivul de salariaţi locali“, a mai completat Paul Pătraşcu. De regulă, atunci când nu găsesc suficientă forţă de muncă în localitatea în care au fabricile, companiile recrutează personal de la 40 de kilometri distanţă şi, în unele cazuri, până la 100 de kilometri distanţă.

O altă problemă cu care se confruntă companiile din domeniul industrial este reprezentată de faptul că în fabrici există o fluctuaţie mare de personal şi din motive care nu ţin neapărat de politica de resurse umane a companiei: perioada muncilor agricole din gospodăriile proprii (mulţi angajaţi renunţă la job pentru a munci pământul), plecări temporare în străinătate sau pur şi simplu migraţie de la o companie la alta.

„Fluctuaţia personalului lasă goluri greu de acoperit iar formarea personalului care să preia sarcinile angajaţilor plecaţi (care au plecat la muncă în străinătate, alte companii) reprezintă o investiţie de durată. Oricât de simplă ar fi o maşină, pentru ca o persoană să o poată folosi are nevoie de o pregătire de cel puţin 1-2 luni de zile, iar în cazul plecării unui manager tehnic dintr-o fabrică, formarea unui succesor se face într-o perioadă cuprinsă între 6 luni şi un an“, a mai spus Ligia Neacşu de la compania Best Smart Consulting, specializată în furnizarea de servicii de training pentru management industrial.

 

Marţi, conferinţa ZF HR - Trends 2016: Deficitul de muncitori în fabricile din vestul şi din centrul ţării va fi una dintre temele de discuţie din cadrul celei de-a 11-a conferinţe de resurse umane organizată de Ziarul Financiar.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 28.03.2016

 
Cuvinte cheie:
moldova
, personal
, criza
, companii
, incepere
, productie
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Închide