„Multinaţionalele sunt avantajate. Accesul uşor la finanţare poate susţine activităţi profitabile cu termene lungi de încasare”
În România mai bine de 120.000 de companii au intrat în insolvenţă din 2010 până în prezent, echivalentul a aproape 20% din totalul companiilor din piaţă şi mai bine de un sfert din totalul firmelor active (cu cifră de afaceri mai mare decât zero).
Deşi numărul total al firmelor care aleg această modalitate pentru a se reorganiza şi pentru a se proteja de creditori a început să scadă anul trecut, trendul descendent menţinându-se şi în prima jumătate a lui 2015, România rămâne „campioană” în regiune atât în ceea ce priveşte numărul de companii care intră în insolvenţă cât şi în ceea ce priveşte numărul de insolvenţe la 1.000 de firme active.
Astfel, în 2014 România avea 45 de insolvenţe la 1.000 de firme active, faţă de nici 30 în Ungaria, 9 în Cehia şi 0,5 în Polonia, potrivit unui studiu al companiei de asigurări de credit Coface.
„Insolvenţa reprezintă o modalitate prevăzută de lege de recuperare colectivă a datoriilor. Dacă facem o comparaţie între România şi Polonia, de exemplu, trebuie să ne uităm mai bine la ce numărăm – numărul de insolvenţe sau numărul de societăţi care nu dispun de lichidităţi. Dacă ne uităm din punctul de vedere al numărului de companii în dificultate lichidate prin insolvenţă, România prezintă un număr foarte ridicat prin comparaţie. Însă ceea ce trebuie să reţinem este că, în Polonia, aceleaşi companii aflate în dificultate sunt lichidate fără să se apeleze la insolvenţă”, spune Octavian Barbu, partener CITR, practician în insolvenţă. El adaugă faptul că în cazul Poloniei procedura de deschidere a insolvenţei la cererea creditorului este dificilă din cauza legislaţiei lor falimentare, menită să protejeze debitorul. În cazul României, legislaţia este bazată pe principiul protecţiei comune, atât a debitorului cât şi a creditorului.
