ANALIZĂ. Pagina verde. Dunărea albastră „cară“ anual în România 100 de tone de plastic din ambalaje, electrocasnice sau ţevi, iar Delta suferă din cauza turismului intensiv. Ce e de făcut?

♦ La începutul acestui an, asociaţia MaiMultVerde împreună cu 51 de organizaţii neguvernamentale au solicitat Ministerului Mediului implementarea unui program naţional pentru salubrizarea apelor şi a malurilor, ţinând cont că, pe malurile Dunării s-au format adevărate depozite de deşeuri, în principal menajere, dar şi provenite din construcţii, industriale ♦ Prin PNRR a fost prevăzut un buget de 15 mil. euro pentru proiectul denumit „Reconfigurarea infrastructurii publice de acces şi vizitare a Deltei Dunării pentru reducerea presiunii turismului asupra habitatelor şi speciilor“.

Sectorul românesc al Dunării transportă anual, în medie, 48,5 tone de microplastic şi 48 de tone de macroplastic, arată un studiu realizat de asociaţiile MaiMultVerde şi Global Water Partnership România.

În total aşadar, Dunărea „cară“ aproape 100 de tone de plastic în fiecare an. Odată ajuns în apă, plasticul se descompune foarte încet, desfăcându-se în bucăţi mici, cunoscute sub numele de microplastic, adică particule cu dimensiuni de maximum 5 mm.

Cele mai frecvente tipuri de plastic întâlnite în apele Dunării sunt polietilena (regăsită în majoritatea ambalajelor ali­men­tare şi a produselor de uz casnic pre­cum pungile şi recipientele) şi polipropilena (prezentă în compoziţia materialelor utili­zate la obţinerea unor produse precum capa­ce, dopuri, electrocasnice, bare sau ţevi).

„Una dintre cele mai importante probleme ale Dunării o reprezintă scăderea cantităţilor de sedimente şi îndiguirile. Aproximativ 450 km de diguri blochează circulaţia apelor în polderele agricole. Apoi, poate cea mai notabilă problemă despre care se vorbeşte foarte puţin este construcţia de baraje (cele mai semnifica­tive sunt Porţile de Fier I şi II), precum şi celelalte baraje şi lacurile din tot bazinul Dunării care au determinat scăderea cu două treimi a sedimentelor ce curg pe Dunăre“, spune Florin Zăinescu, geomorfo­log cu expertiză pe Dunăre şi pe Delta Dunării.

Poluarea apelor, pescuitul ilegal şi braconajul sunt alte probleme, impactul lor fiind asupra speciilor de peşti şi păsări. În ceea ce priveşte schimbările climatice, pe termen scurt, cele mai importante efecte sunt legate de creşterea temperaturilor care afectează habitatele din Deltă. Pe termen lung, cea mai importantă problemă va fi creşterea nivelului mării, care pune în pericol toate zonele joase de pe glob.

Poluarea poate fi locală - cauzată de plase de la pescari, benzină şi ulei de la bărci şi vapoare – sau adusă de ape (chimicale, îngrăşăminte, microplastic şi macroplastic). Dezvoltarea economică şi turismul haotic pot deranja şi ele habitate virgine şi izolate.

„Dunărea este un fluviu care colectează toate deşeurile plastice din 10 ţări prin peste 15 afluenţi de la izvor până la vărsare. Toate substanţele chimice folosite ca îngrăşământ (azotat) sau erbicid ajung prin spălarea terenurilor agricole în urma ploilor în apele Dunării“, explică Alex Luchiian, fondatorul mai multor proiecte de mediu.El este de părere că autorităţile ar trebui să formeze front comun împreună cu ONG-urile şi voluntarii pentru a duce atât o luptă activă prin ecologizare şi curăţare, cât şi o luptă pasivă prin educare şi prevenţie prin amplasarea de coşuri şi containere de-a lungul râurilor şi râpelor unde se deversează deşeuri.

 

Turism sustenabil în Deltă - se poate?

În ceea ce priveşte Delta Dunării, Florin Zăinescu subliniază că aceasta s-a format ca urmare a colmatării şi a depunerilor de sedimente.

„În prezent, deoarece mai avem doar o treime de sedimente, delta nu mai creşte, este într-un bilanţ aproape de neutru (zonele care se acumulează le egalează pe cele care se erodează). Cea mai mare parte a sectoarelor erozive de coastă se află în România şi cauzele sunt în principal antropice, din cauza construcţiei de baraje.“

O pondere de 80% din Delta Dunării se află la sub un metru sub nivelul mării, iar în 2100 aşteptările sunt ca nivelul mării să fie mai ridicat cu 0,5 metri până la 1 metru. Cantităţile de sedimente care curg pe Dunăre sunt cruciale, pentru că sunt singurele care pot ajuta delta să se înalţe prin depunerea lor.

Dincolo de impactul fenomenelor naturale, şi intervenţia umană are un rol important, iar amploarea turismului nu este totdeauna de folos din acest punct de vedere.

„Dezvoltarea turistică necontrolată poate duce la degradarea habitatelor naturale. Prea mulţi turişti se aşteaptă să facă curse de o zi de la Tulcea sau Mahmudia până la Letea/Mila 23 şi înapoi. Asta înseamnă inevitabil bărci care vor goni pe canale cu turişti care vor trece pe lângă natură“, mai spune Florin Zăinescu.

Se poate face însă turism sustenabil în Delta Dunării? Da, dar în anumite condiţii. Ar fi nevoie, în primul rând, de utilizarea unui transport ecologic, limitarea vitezei pe canale şi gârle, însoţită de controale pentru depăşirea vitezei, şi promovarea ambarcaţiunilor cu emisii reduse. Cazările ecologice sunt de asemenea importante, fiind utilă susţinerea pensiunilor şi a hotelurilor care respectă principiile sustenabilităţii, precum şi arhitectura locală cu acoperişuri de stuf.

„În ceea ce priveşte educarea turiştilor, informarea lor cu privire la importanţa protejării mediului şi a respectării regulilor din Deltă trebuie să fie prioritară. Când intri în Delta Dunării, intri într-un sanctuar, dar trebuie să fii pregătit să-l vezi şi să-l apreciezi.“

Ce trebuie, de asemenea, îmbunătăţit este infrastructura turistică, printr-o reţea de observatoare ornitologice, geografice, însoţite de panouri informative, sau o reţea de puncte de închiriere de caiace.

„Cu malurile curate“

La începutul acestui an, asociaţia MaiMultVerde împreună cu 51 de organizaţii neguvernamentale au solicitat Ministerului Mediului implementarea unui program naţional pentru salubrizarea apelor şi a malurilor, ţinând cont că, pe malurile Dunării, s-au format adevărate depozite de deşeuri, în principal menajere, dar şi provenite din construcţii, industriale, şi în condiţiile în care poluarea cu deşeuri este una dintre cauzele pierderii biodiversităţii, cu un impact negativ semnificativ asupra zonelor umede care sunt ecosisteme extrem de sensibile şi importante.

Prin proiectele implementate de-a lungul timpului, asociaţia MaiMultVerde a documentat zeci de depozite ilegale de deşeuri, în special pe Dunăre şi afluenţii săi, şi a constatat că autoritatea publică locală, responsabilă legal pentru salubrizare, nu are capacitatea să o facă. Dunărea parcurge 12 judeţe din România şi 143 de unităţi administrativ-teritoriale. Majoritatea dintre acestea sunt în mediul rural, iar malurile fluviului nu se află aproape de zonele rezidenţiale. Având în vedere geografia bazinului sudic al Dunării şi zonele sale inundabile, malurile nu sunt considerate responsabilitatea UAT-urilor şi nu sunt alocate fonduri pentru monitorizarea şi salubrizare acestora, spun reprezentanţii asociaţiei, care derulează un proiect numit „Pentru o Dunăre cu malurile curate“, în parteneriat cu Fundaţia Terra Mileniul III. Scopul proiectului este responsabilizarea autorităţilor locale prin activarea şi implicarea civică a cetăţenilor din oraşul Giurgiu şi zonele limitrofe în acţiuni de advocacy în vederea îmbunătăţirii serviciilor publice de salubrizare pe malurile Dunării.

Totodată, Apele Române, principala autoritate pentru administrarea apelor la nivel naţional, nu are în atribuţiile sale salubrizarea apelor, iar poluarea grosieră nu este inclusă în lista principalilor poluanţi. Deşeurile rămân „ascunse“ sub apă sau abandonate pe maluri şi nu influenţează scorul dat stării apei, acestea fiind practic ignorate la momentul actual de cei responsabili să le ridice.

În proiectul de buget al Ministerului Mediului publicat la finalul anului 2023, una dintre priorităţi este transformarea Deltei Dunării într-un model de dezvoltare durabilă. Ministerul îşi propune, potrivit documentului, să refacă amenajările piscicole rentabile, să dezvolte staţii de reproducere a puietului necesar repopulării (în special sturioni, şalău, crap), să reglementeze modul în care pescarii comerciali valorifică peştele capturat.

De asemenea, în proiectul ministerului, se precizează intenţia de a crea facilităţi pentru extinderea perioadei de vizitare la cel puţin nouă luni pe an, pentru a scădea presiunea pe perioada verii, şi de a încuraja dezvoltarea punctelor gastronomice locale. Revigorarea activităţilor tradiţionale precum prelucrarea stufului şi dezvoltarea de noi activităţi sunt alte puncte de bifat în planul Ministerului Mediului.

 

Bani din PNRR pentru Deltă

Transformarea unei treimi din Delta Dunării în teren agricol, împreună cu Lunca Dunării şi alte zone inundabile, este „un calcul complet greşit“, nu doar din punct de vedere economic, ci şi din punctul de vedere al echilibrelor ecologice ale planetei, remarcă Teodor Frolu, unul dintre cei mai activi militanţi pentru ecosistemul din Deltă.

„Aceste intervenţii de îndiguire şi control asupra naturii contribuie la problemele cu circulaţia apelor, la reducerea capacităţii de epurare a Dunării, la colmatări, cu impact major în scăderea stocului de peşte. Agricultura este ineficientă fără tratamente poluante, iar încălzirea globală şi deşertificarea au efecte evidente. În acelaşi timp, nu poate nimeni nega nevoia de dezvoltare a zonei şi nu ne putem permite să asistăm la lipsa de soluţii pentru creşterea nivelului de trai al comunităţilor. Se perpetuează, astfel, aparenţa unui conflict ireparabil între protejarea zonei şi dezvoltarea comunităţilor când, de fapt, lucrurile pot fi reparate cu o viziune integrată care să scoată zona din stagnare printr-o strategie care să fie favorabilă şi oamenilor şi mediului.“

Trebuie o nouă infrastructură de management al apelor, care să „conecteze“ în mod direct şi practic locuitorii de apele din localităţile lor, responsabilizând comunităţile, pentru a îndepărta pericolele de Delta Dunării.

„Există deja foarte multe iniţiative - la nivel de societate civilă - ce primesc şi sprijin financiar de la companii responsabile, dar acestea nu pot suplini nevoia unor programe naţionale pe întregul teritoriu al României, un cadru formalizat. O populaţie care înţelege şi acţionează în consecinţă reprezintă un factor esenţial, dar nu poate face singură totul.“

Dunarea nu a mai îngheţat de peste şapte ani, iar nivelul apelor este foarte scăzut în perioada de vară, ceea ce duce la deteriorarea calităţii apei, dar şi la secarea şi deşertificarea unor zone ce erau anterior funduri de lac, spune Teodor Frolu. Datorită efectelor imediate asupra biodiversităţii, Delta este unul dintre locurile cele mai interesante pentru specialiştii şi cercetătorii în domeniul schimbărilor climatice din Europa, motiv pentru care, în Deltă, la Murighiol, a început dezvoltarea unui centru european pentru studii privind efectele încălzirii globale.

Teodor Frolu reprezintă Asociaţia Ivan Patzaichin, care a realizat, în 2023, un prim plan de dezvoltare durabilă în Delta Dunării, ce se va concretiza în deschiderea unui centru de inovare comunitară, prin care comunitatea să fie implicată direct, asumându-şi un rol activ, nu numai de beneficiar.

„Fără realizarea unui cadru adecvat dialogului şi fără colaborare între autorităţile locale şi comunitate, nu va fi posibilă dezvoltarea durabilă şi a turismului sustenabil în Deltă. Şi, inevitabil, efectele generate de schimbările climatice se vor extinde, accentuând declinul biodiversităţii Deltei care a început, din păcate, acum 100 de ani. Avem de reparat împreună greşelile acumulate din exploatarea economică care nu a ţinut cont de echilibrul pe care îl oferă natura.“

Inclusiv prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) a fost prevăzut un buget de 15 milioane de euro pentru proiectul dvan Patzaichin de la Mila 23, din miezul Deltei. Traseul se va numi ´Delta lui Ivanª, ducând în acest fel la împlinire dorinţa lui Ivan Patzaichin ca renumele lui să sprijine în continuare dezvoltarea unui turism sustenabil în Deltă, pentru ca natura şi comunitatea locală să se dezvolte armonios împreună“, adaugă Teodor Frolu.