Analiză Pagina verde. Natura abandonată din Capitală: Ce-i lipseşte Dâmboviţei pentru a deveni din râu mascat de o albie betonată în Bucureşti loc de promenadă, activităţi culturale şi relaxare?

♦ Fără a crea mai mult spaţiu langă râu, suficient pentru a aduce funcţiuni culturale şi de loisir, nu se poate face o schimbare de paradigmă a relaţiei Dâmboviţei cu oraşul, spun specialiştii ♦ Prezenţa unui spaţiu verde suficient de amplu în proximitatea luciului de apă aduce o scădere a temperaturii în zonă de peste 3-4 grade Celsius şi creează un curent de aer proaspăt ce răcoreşte zona, funcţionând ca un aparat de aer condiţionat natural, lucru extrem de preţios în contextul încălzirii globale care se resimte din ce în ce mai acut de la un an la altul.

Parisul are Sena, Londra are Tamisa, Budapesta are Dunărea, Varşovia are Vistula. Marile capitale europene au profitat de potenţialul pe care îl au fluviile care le traversează şi au dezvoltat în jurul lor oaze de relaxare, atracţii pentru turişti, dar şi pentru localnici.

Bucureştiul, la rândul lui, are Dâmboviţa, care, chiar dacă nu urcă până la statutul de fluviu, ci se opreşte la cel de râu, mai prezintă o diferenţă faţă de capitalele amintite: potenţialul său nu este exploatat aşa cum au făcut-o autorităţile care conduc celelalte mari capitale amintite.

De-o parte şi de alta a Dâmboviţei sunt mai mult şanse să găseşti gunoaie de tot felul decât un petic de iarbă pe care să te aşezi ca să admiri idilic luciul apei. Doar temerarii îşi fac curaj să sară gardul care mărgineşte malurile, iar cei mai mulţi dintre cei care o fac, o fac ca să pescuiască, deşi, în cele mai multe locuri, nici măcar nu e permis.

De ce Dâmboviţa bucureşteană nu poate accede la statutul de pretext de promenadă? Ce-i lipseşte? Ce-i trebuie?

„În primul rând, îi trebuie un spaţiu suficient de amplu lângă apă, pentru realizarea unui spaţiu public predominant verde, care să poată primi funcţiuni diferite. Acestea pot fi din zona culturală sau de loisir, HoReCa sau alte servicii punctuale, asigurând, în acelaşi timp, o conectivitate de la est la vest a oraşului pentru mobilitatea pietonilor şi a bicicliştilor. Iar spaţiul suplimentar se poate câştiga în detrimentul traficului de tranzit“, explică arhitectul Teodor Frolu, vicepreşedintele Asociaţiei Ivan Patzaichin – Mila 23, fondată chiar de canoistul cu acelaşi nume, cu scopul de a sprijini dezvoltarea regiunilor naturale din România.

Traficul care mărgineşte Dâmboviţa este, în mare măsură, un trafic de tranzit prin Bucureşti, în lipsa unei autostrăzi de centură, este de părere Teodor Frolu, fapt care duce la încapsularea râului într-o „albie betonată şi meschină“.

Teodor Frolu, prin Asociaţia Ivan Patzaichin, este iniţiatorul unui proiect numit „Dâmboviţa Smart“, lansat în anii 2007-2008, în contextul Planului Integrat de Dezvoltare Urbană pentru Centrul Bucureştiului, care aborda râul din perspectiva relaţiei cu oraşul. Sub umbrela acestui proiect, s-au realizat, de-a lungul timpului, multiple activităţi pe apă, unele dintre cele mai vizibile fiind susţinute chiar de asociaţia aminitită. Efectul acestor eforturi s-a văzut în amenajarea malurilor Dâmboviţei pe toată lungimea dintre Piaţa Unirii şi Biblioteca Naţională, singurul loc din Capitală unde a fost eliminat gardul de protecţie şi a fost înlocuit cu o grindă joasă, pe care se poate sta. O decizie administrativă a transformat însă acea zonă, care dispunea de un spaţiu verde semnificativ, în prilej de instalare a mai multor terase care, seara şi în weekend, fac imposibilă o plimbare în linişte pe malul Dâmboviţei în zonă.

De-o parte şi de alta a Dâmboviţei sunt mai mult şanse să găseşti gunoaie de tot felul decât un petic de iarbă pe care să te aşezi ca să admiri idilic luciul apei.

---

„Relaţia spaţiu verde – HoReCa propusă în proiectul iniţial stabilea o proporţie de 70% suprafaţă verde şi 30% spaţiu construit. Însă această proporţie a fost alterată de administraţia sectorului 3, ajungând la 90% spaţiu construit şi doar 10% spaţiu verde, privatizând astfel, de fapt, cel mai valoros spaţiu verde din centrul oraşului, aflat lângă râu.“

Din 2015 până în 2018, Asociaţia Ivan Patzaichin a derulat mai multe activităţi pe Dâmboviţa în zona Unirii, însă o companie care a închiriat luciul de apă în 2018 a blocat accesul acolo pentru următorii ani, mai spune Teodor Frolu. „Dacă s-ar fi păstrat spaţiul verde integral şi s-ar fi dezvoltat terasele în capătul dinspre Biblioteca Naţională şi Podul Mărăşeşti, zona ar fi generat un pol urban mult mai echilibrat ca spaţiu public, cu o atractivitate mai mare şi cu un confort semnificativ îmbunătăţit al temperaturilor în perioada de vară.“

Prezenţa unui spaţiu verde suficient de amplu în proximitatea luciului de apă aduce o scădere a temperaturii în zonă de peste 3-4 grade Celsius şi creează un curent de aer proaspăt ce răcoreşte zona, funcţionând ca un aparat de aer condiţionat natural, explică Teodor Frolu. Lucru extrem de preţios în contextul încălzirii globale care se resimte din ce în ce mai acut de la un an la altul.

 

Traficul care izolează o bijuterie

„În 2022, la iniţiativa asociaţiei Ivan Patzaichin – Mila 23, în parteneriat cu Ordinul Arhitecţilor din Romania – filiala Bucureşti şi cu Prefectura Bucureşti, la care ulterior s-a alăturat şi Primăria Municipiului Bucureşti, s-a înfiinţat G-DAM (Grupul de lucru pentru amenajarea armonioasă a Damboviţei), care adună în jurul mesei toate instituţiile implicate în administrarea culoarului urban din vecinătatea Dâmboviţei: Apele Române, Asociaţia de dezvoltare intercomunitară Zona Metropolitană Bucureşti, Apa Nova, ALPAB, Administraţia străzilor, Metrorex, primăriile de sector, primăriile Popeşti-Leordeni, Chiajna, Prefectura Ilfov, Facultatea de Arhitectură, Universitatea din Bucureşti, Grădina Botanică, studiouri de arhitectură implicate în proiecte de amenajare a Dâmboviţei.“

Discuţiile s-au coagulat sub forma mai multor planuri, proiecte şi iniţiative – mai noi sau mai vechi – pentru transformarea râului Dâmboviţa. Ce lipseşte însă, spune Teodor Frolu, este un masterplan care să le armonizeze pe toate.

„Cea mai importantă viziune urbană reieşită din consultările cu comunitatea şi cu experţii este de diminuare a traficului ce izolează râul de oraş şi necesitatea de a câştiga cât mai mult spaţiu verde pe malurile râului, disponibil pentru funcţiuni diverse, cum ar fi activităţi culturale, HoReCa sau chiar mobilitate şi activări pe luciul de apă“, mai spune Teodor Frolu.

Problema este însă că râul nu este considerat şi tratat ca un ansamblu, ci pe bucăţi, în funcţie de responsabilităţile fiecărei instituţii implicate. Asociaţia Ivan Patzaichin, împreună cu hotspotul cultural Nod Makerspace, poziţionat pe Splaiul Unirii, pe malul Dâmboviţei, au demarat un proiect pilot de curăţare a deşeurilor din apă, cuplat cu o fântână care filtrează apa din Dâmboviţa.

Fără a da însă mai mult spaţiu langă râu, suficient pentru a aduce funcţiuni culturale şi de loisir, nu se poate face o schimbare de paradigmă a relaţiei Dâmboviţei cu oraşul.

„Dacă oferim mai mult spaţiu langă râu şi eliminăm bariera de trafic, vom putea aplica un tip de infrastructură creată pe soluţii bazate pe natură. Abia atunci se vor deschide noi oportunităţi, ce vor permite funcţiuni diverse, adaptate locului, integrate şi cu vecinătăţile, atractive pentru public şi punând cu adevărat în valoare râul.“

Diferenţa de nivel între diferitele zone pe care le traversează Dâmboviţa nu permite navigarea cu ambarcaţiuni de transport public, spune Teodor Frolu, însă ce se poate face este activarea unor tronsoane, în funcţie de vecinătăţi. Un exemplu ar fi Lacul Morii, lac de acumulare pe Dâmboviţa, care este cel mai bun loc pentru ambarcaţiuni cu vele de toate tipurile, inclusiv cele cu vasle şi electrice, unde se poate pune în valoare cel mai mare luciu de apă al Bucureştiului. La fel se poate proceda în zona Grozăveşti, unde se pot organiza activităţi de canotaj pentru studenţi, în zona Unirii sau în zona Mihai Bravu.

„Zona Unirii poate fi combinată cu un bazin de apă plutitor sau o instalaţie de făcut valuri pentru surf, foarte populare în alte capitale europene. Avem în Bucureşti o comunitate importantă a practicanţilor de surf şi standup paddling (SUP). În zona Mihai Bravu, în faţa sediului Nod Makerspace, la Splaiul Unirii 160, deja a devenit o tradiţie festivalul anual Dâmboviţa Delivery, organizat în tandem cu Săptămâna dezvoltării durabile, o manifestare sărbătorită la nivel internaţional la începutul toamnei.“

 

Jumătate de milion de lei pentru curăţarea apei

Apa Dâmboviţei este însă adesea murdară, albia fiind plină de PET-uri, ambalaje şi multe alte deşeuri. Reprezentanţii Administraţiei Naţionale Apele Romane spun că bugetul alocat pentru igienizarea râului a depăşit anul trecut 500.000 de lei, fiind totuşi mai mic decât în cei patru ani anteriori.

„Lucrările de igienizare, curăţarea albiei minore se desfăşoară permanent în perioada ianuarie-decembrie, iar lucrările de cosire a vegetaţiei şi ecologizare se execută conform Programului de Gospodărire a Apelor anual, aprobat, conform bugetului“, spun reprezentanţii Administraţiei Naţionale Apele Române, într-un răspuns semnat de directorul Sorin Lucaci, la solicitarea ZF.

Administraţia se arată deschisă la eventuale colaborări pentru a creşte gradul de atractivitate a Dâmboviţei în oraşe.

„Organizarea activităţilor de agrement (zone de relaxare, plimbări cu barca, etc.) nu face parte din obiectul nostru de activitate. Cu toate acestea, am fost şi rămânem deschişi oricărei propuneri a autorităţilor locale abilitate să propună şi să dezvolte astfel de proiecte. Din punctul nostru de vedere, este nevoie de un proiect major, semnificativ, coordonat pentru întreg culoarul Dâmboviţei, de la intrarea din Nord, din Chiajna, de-a lungul întregului rau care traversează oraşul, pană la Glina. În acest fel, raul ar fi o parte integrantă a oraşului.“

În contextul în care multe dintre apele României sunt în stare insalubră, asociaţia MaiMultVerde, cu sprijinul a 51 de organizaţii neguvernamentale, a solicitat Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, prin intermediul unei scrisori deschise, crearea unui program naţional de administrare a malurilor râurilor în vederea salubrizării cursurilor de apă, dar şi pentru crearea unei infrastructuri de colectare a deşeurilor din natură. Implementarea programului ar urma să fie supravegheată de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi realizată cu sprijinul autorităţilor publice locale, finanţate din Fondul pentru Mediu.

„Având în vedere amploarea fenomenului şi faptul că poluarea cu deşeuri este una dintre cauzele pierderii biodiversităţii, cu un impact negativ semnificativ asupra zonelor umede care sunt ecosisteme extrem de sensibile şi importante, asociaţiile semnatare solicită implicarea imediată a Ministerului Mediului, prin implementarea unui program naţional de eliminare a deşeurilor din natură, în special de pe ape“, au transmis reprezentanţii semnatarilor.

 

Sena, fluviul care traversează Parisul, este un pretext de neratat pentru o plimbare.

 

Şi în Stockholm, capitala Suediei, doritorii se pot plimba nestingheriţi pe marginea râului Soderstrom, amenajat pentru promenadă.

În Luzern, Elveţia, localnicii şi turiştii pot sta nestingheriţi pe malul râului Reuss, care traversează oraşul, pentru a bea o cafea şi a admira priveliştea.