♦ ZF continuă campania editorială susţinută de PPC (PUBLIC POWER CORPORATION) prin care dezbate săptămânal cele mai fierbinţi teme din domeniul energetic alături de specialişti din piaţă ♦ În episodul de azi analizăm provocările cibernetice cu care se confruntă sectorul energetic pe fondul intrării în reţele a unui număr semnificativ de mici consumatori de energie, dar şi al conflictului de la graniţă.
Accelerarea electrificării consumului de energie, ascensiunea prosumatorilor ca o nouă specie transformatoare în peisajul energetic european, dar şi războiul de la graniţă sunt factori cel puţin provocatori pentru sistemele energetice, inclusiv cel al României. Problema este că puţini manageri de IT sunt cu adevărat pregătiţi pentru a traversa în siguranţă această perioadă.
De exemplu, calculele ZF făcute pe baza datelor de la Eurostat arată că la nivelul anului 2021 doar 25% din consumul final de energie al UE era asigurat de energie electrică, procentul pentru România fiind de 16%. Ţinta europeană la nivelul anului 2050 este ca procentul electrificării să depăşească pragul de 50%, ceea ce înseamnă aducerea cât mai multor consumatori de energie către reţelele de electricitate.
„Venirea pe piaţa energiei electrice a multor producători mici aduce un număr ridicat de contoare inteligente şi sisteme de control conectate la internet. Şi dacă istoria ne învaţă corect, atunci aceste multiple dispozitive IoT ar putea deveni ţintele hackerilor. Din fericire, distribuţia de energie pe scară largă nu va fi afectată cel mai probabil în urma unor asemenea incidente“, spune Silviu Stahie, specialist în securitate informatică la Bitdefender, una dintre cele mai puternice companii de IT dezvoltate din România.
Implementarea inteligenţei artificiale în sectorul energetic trebuie la rândul ei gestionată cu moderaţie, aplicările posibile ţinând de ameliorarea esimărilor de producţie şi de consum, lucru tot mai complicat pe fondul ascensiunii producţiei de energie verde variabilă şi a prosumatorilor.
„Asta înseamnă luarea în considerare a consumului excesiv din pricina condiţiilor de mediu (caniculă, ger etc.) şi utilizarea în calcule a dispozitivelor de aer condiţionat şi a instalaţiilor de căldură. Aici ar putea apărea o problemă dacă algoritmii greşiţi sau compromişi în urma unui atac vor perturba echilibrul de consum şi producţie, ceea ce ar putea afecta mai departe stabilitatea reţelei de distribuţie“, atrage atenţia Silviu Stahie.
Dar dincolo de fenomenele oarecum previzibile care remodelează piaţa de energie, cele imposibil de controlat îşi pun amprenta asupra siguranţei alimentării consumatorilor, războiul din Ucraina fiind un exemplu grăitor în acest sens. „Ne putem uita la conflictul din Ucraina pentru a înţelege importanţa menţinerii capacităţii de distribuţie şi producţie a energiei electrice. Odată cu începerea războiului propriu-zis, atacurile cibernetice au fost constant dublate de atacuri cinetice care au vizat scoaterea din uz a reţelelor de transport naţional şi a centralelor care asigură producţia de energie.“
Dar de fapt, în cazul Ucrainei, intensificarea atacurilor cibernetice a început chiar din 2014, odată cu invazia Rusiei asupra Crimeei. În 2015 şi 2016, Rusia a reuşit să destabilizeze infrastrucura energetică a Ucrainei, pentru ca în 2017 să lanseze un virus care a corupt sistemele bancare, dar şi din alte sectoare, rezultând în costuri de miliarde de dolari pentru companiile afectate.
În ciuda acestui context, nivelul de implementare a unor strategii de securitate cibernetică la nivelul companiilor rămâne scăzut, avertizează specialistul Bitdefender, fiind mult spaţiu de îmbunătăţit.
„Un studiu global al Bitdefender derulat în timpul pandemiei arată că trei din patru directori de securitate IT susţin că războiul cibernetic e o ameninţare reală pentru compania în care lucrează, însă doar unul din cinci recunoaşte că nu are încă o strategie clară de a limita acest risc. Atacurile cibernetice avansate urmăresc obţinerea de avantaje faţă de alte ţări şi vizează mai ales accesul la informaţii privilegiate şi la proprietate intelectuală şi la organizaţii şi sisteme cu rol strategic în siguranţa naţională, precum servicii de utilităţi şi la alte infrastructuri critice“, conchide Silviu Stahie.
