Cazul spitalului de la Tulcea, unde nu mai există un medic pediatru iar părinţii au ajuns să caute disperaţi o soluţie pentru ocuparea postului, arată în ce situaţie este sistemul sanitar din România, dar mai subliniază ceva: că primarii pot arunca milioane pe gresie, faianţă şi termopane pentru spitale sau şcoli, dar pentru salariile profesorilor şi medicilor nu pot face nimic.
Faptul este cunoscut şi toţi cei care ajung la doctor se lovesc în fiecare zi de un sistem public de sănătate ajuns la limită. Situaţia se suprapune, pe de altă parte, peste dezbaterea naţională privind creşterea salariilor în educaţie şi sănătate, pe ultima sută de metri înainte de începerea campaniei electorale.
În condiţiile descentralizării promovate în anii 2000 la sugestia Băncii Mondiale şi a Fondului Monetar Internaţional, de majoritatea spitalelor din România au ajuns să se ocupe Consiliile Judeţene şi Consiliile Locale. Însă nu până la capăt. Autorităţile locale au în sarcină doar echiparea spitalelor şi clădirea în sine.
Salariile medicilor specialişti sunt plătite de la Casa Naţională de Sănătate, în funcţie de serviciile prestate, pe baza unor contracte pe care le face spitalul cu Casa. Salariile medicilor de urgenţă sunt plătite de Ministerul Sănătăţii. Medicamentele şi echipamentele medicale sunt plătite, la fel, de Casă şi Ministerul Sănătăţii, în funcţie de diverse programe stabilite la nivel central.
Salariile medicilor specialişti sunt stabilite conform unei grile la nivel de ţară, astfel încât în situaţii în care există, ca acum, posturi care nu se ocupă, spitalul nu poate majora salariul specialistului de care are nevoie, până la nivelul la care să fie destul de atractiv astfel încât să fie acoperită cererea.
Astfel, paradoxal, Consiliul Local sau Consiliul Judeţean poate cheltui milioane de euro pe renovarea şi echiparea unui spital, dar nu poate să suplimenteze salariile astfel încât Tulcea să devină o destinaţie atractivă pentru un medic din Bucureşti, spre exemplu, căruia îi place pescuitul. Şi de foarte multe ori se aruncă bugete duble sau triple faţă de necesarul real pentru renovări, pe gresie şi faianţă.
Cu alte cuvinte, poţi să cheltuieşti milioane pe termopane, săli de operaţie sau mai rău, pentru panseluţe şi spaţii verzi, dacă nu ai ca prioritate spitalul, dar nu poţi să dublezi sau să triplezi salariul unui specialist pe care nu-l găseşti nicăieri în altă parte, iar un judeţ în care rata natalităţii este din ce în ce mai mică, precum Tulcea, rămâne fără pediatru.
În context, este lăudabilă intenţia actualului guvern de a menţine deficitul bugetar sub control şi de a avertiza asupra eventualelor derapaje determinate de eventuala creştere a salariilor din sănătate şi învăţământ - cu toate că îi depăşeşte mandatul său temporar de guvern care ar fi trebui să ducă ţara până la alegeri - dar poate că mai fi potrivit ar fi fost ca premierul Cioloş să dea şi o soluţie mamelor disperate din Tulcea odată cu trimiterea la Curtea Constituţională a legii.
După cum spunea într-o discuţie informală pe care a avut-o recent cu jurnaliştii unul din şefii unui lanţ privat de servicii de sănătate: Cum să mă ridic eu împotriva creşterilor de salarii la medici, când eu am mii de medici angajaţi? Discuţiile privind responsabilitatea responsabilităţii bugetare ţin până la buzunarele proprii ale fiecăruia.
Rămâne însă absurditatea de a nu putea să faci o breşă în politica salarială la nivel naţional şi fiecare oraş să-şi administreze cum crede de cuvinţă bugetul. Să plătească, dacă trebuie, chiar şi cu 10.000 de euro pe lună net un medic pediatru dacă are nevoie de el.
Daţi drumul primarilor să mărească salariile medicilor şi ale profesorilor, să-şi aducă cei mai buni oameni în spitalele şi şcolile lor, să le ceară rezultate şi să-i evalueze în fiecare an. Să intre în competiţie pe cei mai buni absolvenţi de la cele mai bune facultăţi şi să creeze astfel un standard mai bun de viaţă pentru locuitorii oraşelor lor.
Cum să-i laşi să cheltuie bani pe mutat statui, pe diverse monumente de prost gust sau pe cine ştie ce pasaje care costă 2 milioane de euro în loc de 200.000 de euro şi să nu-i laşi să pluseze la salariile medicilor şi profesorilor de care au nevoie?
Pentru că oricum medicii şi profesorii aleg oraşele mari, bănoase, pentru că au de acolo cele mai bune surse de câştig din plăţi colaterale, respectiv meditaţii. Sau din contractele cu reţelele private de sănătate. Dar la Tulcea nu sunt astfel de reţele, şi atunci de ce să nu fie liber primarul sau Consiliul Judeţean să suplimenteze salariile?
Trebuie deschisă cutia Pandorei - salariile să fie diferenţiate şi primarii să se bată pe medici şi profesori. Să înceapă competiţia!
sorin.pislaru@zf.ro
