Pe 9 august 2007 a început cu adevărat criza odată cu colapsul a trei fonduri de investiţii, administrate de BNP Paribas, cea mai mare bancă din Franţa la vremea respectivă, care aveau în spate celebrele credite americane subprime ce nu mai puteau fi vândute. Din acest motiv, BNP a suspendat retragerile din cele trei fonduri, lucru care a dus la apariţia unui cutremul pe toate bursele lumii.
În Europa, Banca Centrală Europeană a acordat împrumuturi de urgenţă de aproape 100 de miliarde de euro în încercarea de a stopa o criză de lichiditate. Timp de un an, până pe 16 septembrie 2008, data când a căzut celebra bancă americană Lehman Brothers, pieţele financiare au încercat să digere problemele de lichiditate şi de neîncredere, dar nu au putut să oprească apariţia tsumaniului financiar şi economic ale cărui efecte se văd şi astăzi. Mai sus puteţi să revedeţi trei pagini din ZF-ul de pe 10 august 2007 care arăta ce s-a întâmplat atunci. Există vreo asemănare cu zilele de astăzi? Citind ZF-ul de atunci, sunt mult mai multe „coincidenţe“ decât credem. Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, spunea atunci: „Am observat o stare de euforie faţă de cheltuielile de la bugetul României. Este timp ca BNR să acţioneze pentru calmarea acestei euforii“. Acum câteva zile, cu alte propoziţii, Isărescu a spus acelaşi lucru. FMI cerea austeritate pentru a tempera creşterea cererii interne şi creşterea deficitului de cont curent, dar cei de la putere spuneau Fondului să nu se mai amestece în politicile economice ale României. La fel ca acum.
Guvernul Tăriceanu - PNL, PSD, UDMR, arunca cu banii, la fel cum face Guvernul PSD, ALDE (Tăriceanu). Ironic, majorarea pensiilor şi salariilor era subiect de discuţie şi atunci, şi acum. După un an a venit criza, iar de la o creştere economică de 7-8%, România s-a prăbuşit la -7%.
