♦ Raportul Băncii Mondiale analizat punctele slabe ale economiei locale şi a venit cu propuneri despre cum poate să reducă sărăcia şi să ajungă la prosperitate ♦ În acest raport, instituţia financiară internaţională pune accentul pe probleme legate de pregătirea viitoarei forţe de muncă, de îmbătrânirea populaţiei, de o slabă calitate a administraţiei locale, a sistemului de sănătate şi a celui financiar ♦ După 33 de ani de la Revoluţie, constatările amare ale Băncii Mondiale sunt un mare semn de întrebare cu privire la dezvoltarea viitoare a României.
La 33 de ani după Revoluţie, după investiţii străine de 100 mld. euro şi cu o creştere a PIB-ului de 10 ori, România, ţară UE de 16 ani şi NATO de 19 ani, este părăsită de cei mai buni oameni, are un sistem de educaţie care nu pregăteşte viitoarea forţă de muncă, un sistem financiar insuficient dezvoltat, nu sprijină suficient mediul privat, iar rata sărăciei rămâne cea mai ridicată din Uniunea Europeană.
Criticile si constatările sunt făcute de una dintre instituţiile financiare internaţionale cu o reputaţie renumită, care nu pot fi puse la îndoială, instituţie care a ghidat paşii României în evoluţia din ultimii ani: Banca Mondială, care a intervenit în toate aspectele economiei, a încurajat privatizarea companiilor de stat, a finanţat şcoli şi a cerut reforme în aproape toate sectoarele economiei. După 33 de ani de la Revoluţie, constatările sale amare sunt un mare semn de întrebare cu privire la dezvoltarea viitoare a României.
Aşadar, raportul Băncii Mondiale susţine că, în continuare, principalele constrângeri care împiedică creşterea productivităţii şi prestarea serviciilor publice sunt legate de guvernanţă şi de calitatea instituţiilor.
Migraţia, caracteristicile de bază ale pieţei muncii şi deficitele de competenţe afectează cantitatea, calitatea şi productivitatea forţei de muncă. Creşterea salariilor este corelată insuficient cu creşterea productivităţii, iar ţara se confruntă cu provocări demografice ca urmare a îmbătrânirii, a descreşterii populaţiei şi a migraţiei externe semnificative.
„Întrucât românii care emigrează sunt de obicei mai tineri şi cu un nivel de educaţie mai ridicat decât populaţia rămasă, societatea românească îmbătrâneşte şi suferă de pe urma unuia dintre cele mai grave exoduri de creiere din întreaga lume.”
Mai mult, în pofida celor peste 15 ani de apartenenţă la UE şi a creşterii nivelului veniturilor, deficienţele de infrastructură rămân ridicate, ceea ce limitează investiţiile private şi productivitatea în anumite sectoare esenţiale.
„Împreună, toţi aceşti factori au limitat şi limitează potenţialul de creştere al României”, scrie raportul Băncii Mondiale.
Creşterea economică solidă României a condus la reducerea impresionantă a sărăciei, dar rata sărăciei din România rămâne cea mai ridicată din UE. Astfel, în perioada 2014 - 2019, ponderea românilor care trăiau cu mai puţin de 6,85 de dolari pe zi a scăzut rapid de la 30% la 11,3 %. Cu toate acestea, rata sărăciei rămâne de departe cea mai ridicată din UE, depăşind-o pe cea a unor ţări cu venituri similare sau mai mici pe cap de locuitor - de exemplu Bulgaria, Croaţia, Ungaria şi Polonia.
Raportul Băncii Mondiale se numeşte Diagnostic Sistematic de Ţară Actualizat - România şi este ediţia actualizată a unui raport cu acelaşi nume, publicat în anul 2018, care a identificat un set de priorităţi de dezvoltare pentru ca România să reducă sărăcia şi să ajungă la prosperitate.
Un aspect subliniat atât în ediţia din 2018, cât şi cea din anul 2023 este cel al „poveştii celor două Românii”. Aşadar, Banca Mondială susţine că dezvoltarea socioeconomică a României din ultima perioadă ilustrează aceeaşi „poveste a celor două Românii”: una urbană, dinamică şi integrată în UE, o alta rurală, săracă şi izolată.
Cu un coeficient Gini al venitului disponibil echivalent de 34,3 în 2021, România se află pe locul patru în UE ca nivel al inegalităţii veniturilor, după Bulgaria, Lituania şi Letonia.
„Sărăcia este concentrată puternic în zonele rurale, unde trăiesc aproximativ 70% dintre persoanele sărace din România.”
În plus, raportul Băncii Mondiale subliniază că rezultatele României în ceea ce priveşte capitalul uman se află cu mult în urma celorlalte ţări ale UE, din cauza cheltuielilor insuficiente şi a serviciilor de sănătate şi educaţie inadecvate.
„În 2021, investiţiile publice ale României în sănătate şi educaţie au fost printre cele mai mici din UE ca pondere din PIB. Ca urmare, rezultatele în ceea ce priveşte sănătatea nu se ridică la standardele UE.”
Principalele probleme identificate de Banca Mondială:
► Rata sărăciei rămâne cea mai ridicată din Uniunea Europeană;
► „Povestea celor două Românii” persistă;
► Inegalitatea rămâne ridicată;
► Deficit de angajaţi calificaţi şi fricţiuni pe piaţa muncii;
► Exod de creiere puternic;
► Îmbătrânirea populaţiei;
► Instituţii insuficient dezvoltate;
► Capacitate administrativă redusă;
► Implementare ineficace a politicilor şi resurse insuficiente pentru cheltuieli publice;
► Conectivitate de transport scăzută;
► Un sector financiar insuficient dezvoltat;
► Un mediu de afaceri sprijinit insuficient;
► Dificultăţi în realizarea tranziţiei verzi;
► Rezilienţă scăzută la dezastre naturale.
Ce trebuie să facă România pentru reducerea sărăciei şi promovarea prosperităţii:
► Un mediu instituţional şi economic previzibil pentru cetăţeni şi companii;
► Acces egal la servicii publice de înaltă calitate;
► Creşterea încrederii în stat a cetăţenilor;
► Rezultate mai bune pentru toţi în ceea ce priveşte sănătatea şi educaţia;
► Creşterea numărului şi calităţii locurilor de muncă în sectorul privat;
► Atenuarea schimbărilor climatice;
► Rezilienţă la şocuri şi adaptare la schimbările climatice.
