„Soluţia-minune“ a premierului Victor Ponta de la Ministerul Transporturilor, Ioan Rus, nu a rezistat decât un an în fotoliul de ministru, dar nu a fost concediat din cauza blocajului în construcţia de autostrăzi sau a nenumăratelor sale răzgândiri în privinţa „Masterplanului de transport“, ci a unei fraze pronunţate într-un moment nepotrivit în care şi aşa partidul din care face parte este ţinta multor critici.
Încercând să arate cât de uşor îi va fi lui să-i aducă înapoi pe românii din străinătate când „va da drumul“ la autostrăzi, Ioan Rus a susţinut miercuri-seară într-o emisiune la Digi 24: „România are trei milioane de oameni, să zicem, din forţa activă, în acest moment, în Occident. Dintre care vreun milion sunt fierari-betonişti, fierari şi aşa mai departe. Lucrează în construcţii, autostrăzi, prin Europa. Au poate 1.500 de euro salariu. O spun foarte direct. De banii ăştia, copiii se fac golani acasă şi nevasta curvă.
De 700 de euro vin acasă jumătate“. Ieri a fost convocat la premierul Victor Ponta şi obligat să demisioneze, fiind al şaptelea ministru al transporturilor tras pe linie moartă în ultimii trei ani şi jumătate de guvernare PSD.
Ceea ce nu a ştiut Ioan Rus miercuri-seară este că, în vreme ce el avea doar planuri pe hârtie, „fierari-betoniştii“ la care a făcut trimitere au adus în România, din 2000 încoace, 62 de miliarde de euro, cu cinci miliarde de euro mai mult decât toate investiţiile străine la un loc venite în aceeaşi perioadă, fiind, practic, cei mai mari investitori ai României.
De la debutul crizei, în 2009, ei au trimis acasă 29 mld. euro, bani cu care Rus ar fi putut, dacă i-ar fi avut, să construiască 18 autostrăzi Comarnic-Braşov.
Al şaptelea ministru al transporturilor din ultimii trei ani a demisionat, lăsând celebrul Master Plan al autostrăzilor neaprobat
Ministrul Ioan Rus, care a devenit celebru la Transporturi prin expresia „ori ne ducem înainte, ori ne ducem înapoi“ (cu privire la soarta autostrăzii Comarnic-Braşov), a demisionat ieri după ce a intrat într-un nou scandal, în urma declaraţiilor sale referitoare la românii din străinătate.
Ioan Rus, al şaptelea ministru al transporturilor din ultimii trei ani şi jumătate, a venit la şefia instituţiei care se ocupă de autostrăzi, căi ferate, porturi, aeroporturi şi metrou în iunie anul trecut, la scurt timp după ce Dan Şova şi-a dat demisia.
El a venit la acea vreme ca o soluţie la predecesorul său, celebrul Dan Şova, alături de care premierul Victor Ponta este în prezent urmărit penal pentru dosarul Turceni Rovinari.
Mandatul lui Rus, de doar un an, a fost guvernat de discuţiile privind Master Planul General de Transport, documentul care stabileşte priorităţile României în domeniul infrastructurii de transport până în 2030, care însă nu este nici acum aprobat. Totodată, perioada în care Rus a fost ministru a fost marcată de o serie de incertitudini privind autostrada Comarnic - Braşov, care ar trebui construită în concesiune. Deşi investitorii privaţi ce ar trebui să realizeze această şosea au fost desemnaţi încă din iarna lui 2013, pe vremea când Şova se ocupa de autostrăzi, nici până acum nu este clar care va fi soarta acestei autostrăzi şi dacă proiectul de concesiune va eşua sau nu, deşi tărăgănarea sa ar putea indica faptul că s-ar putea renunţa la această variantă de finanţare şi construcţie. Rus a înaintat mai multe termene privind luarea unei decizii la autostrada Comarnic-Braşov, celebră fiind afirmaţia sa din vara anului trecut, când a spus că „ori ne ducem înainte, ori ne ducem înapoi“ cu privire la concesiunea şoselei.
Pe de altă parte, în mandatul lui Rus cea mai mare parte a companiilor majore din subordinea Transporturilor, printre care şi cele trei CFR-uri (Marfă, Infrastructură şi Călători) au reuşit să treacă pe profit, singura companie care se află încă în lupta cu pierderile fiind Tarom, pe care statul vrea să o vândă unui acţionar extern. Tot în perioada în care Rus a fost ministru, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) a revenit în subordinea Transporturilor, după ce timp de doi ani a stat în „curtea“ unui departament de mari proiecte de infrastructură, condus iniţial tot de Şova. În mandatul lui Rus, mai multe segmente de autostradă au fost scoase la licitaţie sau au fost semnate contracte de construcţie pentru acestea, în special în partea central-vestică a ţării, însă deocamdată România are în continuare o reţea redusă de autostrăzi, de doar 695 de kilometri.
Miniştrii PSD/PNL din fruntea Transporturilor de la venirea guvernului Ponta în 2012
♦ Ovidiu Silaghi (PNL) – acuzat de trafic de influenţă
♦ Relu Fenechiu (PNL) – condamnat anul trecut la 5 ani de închisoare cu executare în dosarul „Transformatorul”
♦ Ramona Mănescu (PNL)
♦ Dan Şova (PSD) – urmărit penal în dosarul Turceni-Rovinari
♦ Ioan Rus (PSD) – demisionar
„Fierari-betoniştii“ lui Ioan Rus, cei mai mari investitori în România
În trecut li se spunea căpşunari. Miercuri-seară neispiratul fost ministru al transporturilor le-a spus „fierari“ şi „fierari-betonişti“.
Ce nu a ştiut Ioan Rus este că aceşti „fierari“ au trimis acasă de la debutul crizei, în 2009, 29 de miliarde de euro, bani cu care, dacă i-ar avea, guvernul ar face nu una, ci 18 autostrăzi Comarnic - Braşov.
În vreme ce guvernul nu găseşte în vistierie 1,6 miliarde de euro pentru această autostradă şi nu poate convinge un investitor nici român, nici străin să-şi asume finanţarea acesteia în regim public – privat, românii din străinătate au trimis de la debutul crizei în ţară 29 de miliarde de euro, dublu cât toate investiţiile străine realizate în aceeaşi perioadă, 14 miliarde de euro.
Din 2000 şi până la finele anului trecut investiţiile străine au fost de 56 de miliarde de euro, dar banii trimişi de românii din străinătate au fost cu 5 miliarde de euro mai mulţi – 61,6 miliarde de euro până în septembrie 2014.
Astfel, se poate spune că românii din străinătate sunt cei mai mari investitori în economia locală având în vedere că banii lor au susţinut consumul cu consecinţe pozitive pentru evoluţia PIB-ului, dar au ţinut în frâu şi deficitul de cont curent, într-o periodă în care tendinţa a fost ca banii să fugă şi nu să intre în ţară.
Cele trei milioane de români care au plecat în străinătate şi-au ajutat familiile, economia, dar au luat o povară gravă şi de pe umerii bugetului. În aceeaşi vreme, plecarea în străintate a atâtor oamenii înseamnă o dramă - o dramă a unei ţări depopulate, dar şi drame individuale, sute de mii de familii fiind despărţite din motive economice. Aceşti oameni au fost obligaţi să plece tocmai pentru că cei care îi dispreţuiesc acum nu le-au dat nicio soluţie ca să poată rămâne.
