Creşterea preţurilor la alimente a determinat o răbufnire a inflaţiei în luna septembrie, rata anuală urcând la 5,3%, peste estimările celor mai mulţi analişti.
Analiştii cred însă că BNR nu va majora dobânda-cheie prea curând având în vedere că ascensiunea inflaţiei este determinată de şocuri pe partea de ofertă, din afara sferei de influenţă a băncii centrale. Însă, este posibil să vedem întărirea controlului asupra lichidităţii din piaţa monetară, cu impact asupra creşterii dobânzilor din piaţa monetară şi a randamentelor la titlurile de stat.
Banca centrală ar putea creşte dobânda dacă s-ar materializa efectele de runda a doua ale şocurilor de ofertă, iar aşteptările inflaţioniste ar creşte în mod semnificativ.
Creşterea preţurilor de consum a venit după ce în perioada noiembrie 2011 - iunie 2012 inflaţia a atins în România minim după minim, coborând sub 2%. Iar scăderea inflaţiei a permis Băncii Naţionale să opereze patru reduceri succesive ale dobânzii de politică monetară, până la 5,25%.
Explozia inflaţiei anulează practic orice şansă ca inflaţia să se mai încadreze în ţinta BNR, de 3% plus/minus un punct procentual. De altfel, banca centrală a reuşit să atingă obiectivul de inflaţie doar de două ori - în anii 2006 şi 2011 - de când a adoptat strategia de ţintire a inflaţiei ca principal obiectiv monetar în august 2005. Însă nu doar BNR a ratat ţinta de inflaţie, ci şi alte bănci centrale.
Măsurile de relaxare cantitativă adoptate de BCE şi Fed în contextul crizei internaţionale pentru a calma pieţele şi pentru a câştiga timp şi spaţiu de manevră în lupta cu tensiunile financiare, economice şi sociale din zona euro şi SUA au avut efecte pozitive asupra pieţelor financiare. Însă redresarea economiilor este lentă, iar inundarea pieţelor cu lichidităţi aduce riscul creşterii inflaţiei.
În aceste condiţii, apare întrebarea dacă politica de ţintire a inflaţiei mai este adecvată în perioada următoare. Şi dacă răspunsul este nu, ar trebui identificată o alternativă viabilă.
O serie de economişti au adus în discuţie mai multe alternative: un regim de politică monetară care să ţintească nivelul produsului nominal brut, ţintirea nivelului general al preţurilor din economie sau ţintirea cursului de schimb.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
