Banca Centrală Europeană este importantă pentru Germania, cea mai mare economie europeană. Niciun alt stat european n-a pus presiuni mai mari pe politicile BCE ca Germania.
Şi niciun alt şef de bancă centrală europeană n-a criticat mai dur şi mai gălăgios eforturile de luptă contra crizei ale BCE ca neamţul Jens Weidmann.
Mandatul lui Mario Draghi la şefia băncii centrale a zonei euro se termină în 2019, iar Weidmann, şeful Bundesbank, se pregăteşte să atace poziţia. Un semn în acest sens este faptul că Weidmann a devenit subtil un apărător tăcut al BCE în faţa criticilor din Germania, după cum scrie The Wall Street Journal. Weidmann încă mai are o atitudine critică la adresa măsurilor de stimulare radicale, dar tonul său este mai relaxat. Multe critici nu ar mai avea obiect în condiţiile în care apar tot mai multe semne că politicile BCE funcţionează. Economia zonei euro a reuşit să crească în primul trimestru cu cel mai rapid ritm începând cu 2015. Indicatori economici precum producţia industrială arată că economia Germaniei, motorul de creştere al regiunii, reuşeşte cumva să depăşească hopuri precum reducerea comenzilor şi a intrat cu viteză în cel de-al doilea trimestru.
„Actuala revenire germană este imposibil de spart. În special cererea internă este un motor de creştere care nu rămâne fără energie. Piaţa muncii solidă şi salariile mai mari sprijină consumul privat, iar dobânzile mici îşi fac efectul în sectorul construcţiilor. De asemenea, refugiaţii au determinat guvernul să cheltuiască mai mult, iar euro slab îi ajută pe exportatori. Din acest lanţ lipsesc doar investiţiile“, explică Carsten Brzeski, economist-şef la ING.
Apoi, finanţarea ieftină pe termen lung (cunoscută ca TLTRO) pusă de BCE la dispoziţia băncilor s-a dovedit o sursă inestimabilă de energie pentru sistemul bancar, notează Financial Times. Băncile italiene s-au folosit cel mai mult de aceşti bani, urmate de cele spaniole. În martie, BCE a pompat peste 200 de miliarde de euro în sistemul bancar european, la o dobândă de 0%, care se poate duce şi mai jos în funcţie de activitatea de creditare. Acesta a fost ultimul efort de acest fel. Băncile europene au fonduri de aproximativ 760 de miliarde de euro din scheme de creditare pe termen lung. În cazul recentului bail-in al băncii spaniole Banco Popular Espanol BCE a avut un rol important, avertizând că instituţia de credit poate falimenta şi declanşând astfel mecanisme proiectate să lichideze băncile fără a afecta stabilitatea sistemului financiar sau banii contribuabililor. Acesta este primul bail-in din istoria zonei euro făcut ca la carte, notează Bloomberg. Espanol rămânea fără lichiditate şi fără depozite, a explicat ieri un oficial al BCE. Tot Bloomberg a remarcat că, influenţând până şi evoluţia titlurilor americane de trezorerie prin politicile sale, BCE a ajuns cea mai importantă bancă centrală din lume.
Ceea ce îi deranjează cel mai mult pe nemţi sunt dobânzile mici, negative în cazul depozitelor, ale BCE. Dobânzile mici nu aduc valoare banilor puşi la păstrare de nemţi, recunoscuţi pentru obsesia lor pentru economisire. Revenirea inflaţiei a încurajat Berlinul să pună presiuni pe BCE pentru creşterea dobânzilor, adică pentru normalizarea politicii monatere.
„Nu încape îndoială că o abordare în sensul unei politici monetare expansive este potrivită“, spunea Weidmann luna trecută, deşi a sugerat că s-ar putea să nu fie de acord cu colegii săi de la BCE asupra detaliilor. În urmă cu cinci ani căuta ceartă cu aceştia şi compara politica banilor ieftini cu drogurile şi alcoolul. Cursa pentru locul lui Draghi va începe probabil cândva după alegerile naţionale din Germania din septembrie. Şefia BCE este hotărâtă prin votul liderilor din zona euro.
Weidmann nu spune nimic despre ce va face, dar ziarele scriu că Angela Merkel, cancelarul german, şi ministrul său de finanţe Wolfgang Schaeuble pregătesc terenul pentru susţinerea sa pe premisa că Germania nu a condus niciodată BCE, care-şi are sediul la Frankfurt.
Weidmann, deşi şi-a domolit retorica, continuă să critice politicile văzute cu neîncredere profundă în Germania.
Nemţi vor mai avea probabil de aşteptat până când BCE va majora dobânzile, dar instituţia le-a lasat ieri un semn de încurajare. În şedinţa de politică monetară de la Tallinn a menţinut dobânzile, dar a renunţat la angajamentul faţă de dobânzi mai mici, menţionând că dobânzile vor rămâne la „actualele“ niveluri o perioadă extinsă de timp. Brzeski de la ING crede că schimbarea de formulare reprezintă un „pas de bebeluş“ spre retragerea programului BCE de achiziţii de active, acum de 60 de miliarde de euro pe lună. Programul este derulat pentru a susţine inflaţia. Fred Ducrozet de la Pictet Bank crede şi el că anunţul BCE este un pas simbolic făcut către înăsprirea politicii monetare în zona euro, primul după mulţi ani.
BCE a confirmat zvonuri apărute pe piaţă reducând estimările de inflaţie de la 1,7% la 1,5% pentru anul acesta, de la 1,6% la 1,3% pentru 2018 şi de la 1,7% la 1,6% pentru 2019. Draghi a spus că reducerea reflectă mai ales preţurile mai mici ale petrolului. Inflaţia slabă s-ar datora, de asemenea, majorărilor mici de salarii, a mai spus şeful BCE. Germania este criticată că şi-a creat un avantaj competiţional pe pieţele externe frânând în ultimii ani creşterile salariale.
Însă instituţia şi-a îmbunătăţit prognozele de creştere economică pentru zona euro, de la 1,8% la 1,9% anul acesta şi de la 1,7% la 1,8% anul viitor. Draghi a explicat că revenirea zonei euro are un „impuls mai puternic“, economia crescând acum „oarecum mai rapid decât au fost aşteptările iniţiale“.
