Ieri, după o vizită la cel mai mare producător de băuturi răcoritoare din România, premierul Ciolacu a promis solemn că va transforma taxa de zahăr într-un ajutor de stat pentru investiţii. La prima citire a declaraţiei am crezut că nu văd bine şi că de fapt a fost o greşeală de transcriere. Din păcate pentru bunul simţ economic dar şi pentru logica oricărei companii dintr-o economie de piaţă, premierul României chiar a făcut această afirmaţie în spaţiul public.
În timpul naşterii pachetului Ciolacu 1, generat de apariţia meteorică la facerea bugetară a vestitei găuri Câciu, ne-am trezit cu năstruşnica idee a taxei pe zahăr. Desigur că nimeni nu a făcut vreo analiză dacă băuturile pe bază de îndulcitori sunt mai sănătoase decât cele pe zahar, însă la sfatul unor consilieri care au citit nişte îndrumare socialiste unde li se explicau ingineriile sociale, ne-am trezit cu o nouă taxă pe ce ne place să bem. În plus, Ministerul de Finanţe încă nu ştie cum va colecta această taxă, cine va măsura nivelul de zahăr din băuturi, ştiind că ANPC nu are niciun laborator în stare să facă vreo analiză serioasă. Taxa pe zahăr intră în categoria ideilor socialiste inoculate de o serie de consilieri neomarxişti premierului.
În primul rând, ce a propus premierul ieri nu prea se poate legal. Pentru a face o schemă de ajutor de stat este nevoie de aprobări ale Comisiei Europene, necesită tot felul de analize legate de mediul concurenţial şi în general procesul e un proces mult mai complex decât o singura afirmaţie făcută în mijlocul unei fabrici de sucuri. Să promiţi unei firme profitabile că îi dai una în cap punandu-i două taxe noi, una pe cifra de afaceri şi a doua pe zahărul din produsele sale, pentru ca ulterior să îi spui că îi vei da ajutoare de stat din banii pe care îi iei de la aceeaşi companie arată semne clare de disonanţă cognitivă.
Nu ştiu cum se va termina epopeea diabetică din mintea consultanţilor premierului însă din punctul meu de vedere este foarte greu de înţeles de ce s-a mai introdus cu atâta vehemenţă această taxă dacă la prima discuţie în spaţiul public despre ea premierul propune ca banii strânşi să fie daţi înapoi companiilor.
De când s-a reinstalat domnia socialistă la Palatul Victoria a reînviat cooperativa muncii în zadar în speranţa că românii nu se vor prinde de fumigenele nefolositoare aruncate în spaţiul public.
