Noul guvern instalat în funcţie este la momentul când trebuie să anunţe dacă datele pe care a fost construit bugetul pe 2016 sunt suficient de solide pentru a continua relaxarea fiscală şi să ofere mediului de business argumente pentru a relansa investiţiile.
Până acum nu există un mesaj limpede că îşi asumă un deficit bugetar de aproape 3% din PIB, care va scoate economia din parcursul de consolidare fiscală asumat faţă de Uniunea Europeană, dar care va permite majorările salariale din sectorul public şi scăderea TVA de la 24% la 20%.
Dublarea deficitului bugetar - în 2015 probabil că execuţia va indica maximum un deficit de 1,5% din PIB, de vreme ce la zece luni deficitul este pe excedent de 1,4% din PIB - înseamnă însă un semnal puternic de ieşire din zona sigură macroeconomică, pe care Banca Naţională nu-l simpatizează deloc.
Respectarea „vestitului“ MTO – Medium Term Objective (obiectivul fiscal pe termen mediu) – ar reclama un deficit bugetar de maximum 1,5% în 2016. România a fost un elev model din punct de vedere macro în ultimii 5 ani. Cu ce folos pentru relansare şi pentru aşezarea pe un nou ciclu de creştere economică, se va vedea în anii următori.
În prima formulare a programului de guvernare a fost inclusă renegocierea MTO, apoi însă a fost scoasă în „varianta“ următoare, variantă care nu a mai ajuns însă la timp în Parlament. Cum a rămas până la urmă? Nu este clar.
Este de presupus că noii miniştri vor lucra cu datele oferite de eşalonul doi din ministere
De altfel, după învolburarea de la începutul mandatului, prevederile din programul de guvernare, aşa cum a fost el redactat în grabă şi rescris de trei ori, sunt prea puţin vizibile şi discutate. Ca orice în România, a fost o flamă de trei zile care a dispărut.
Dacă însă cu obiectivele pe mediu, pe transporturi sau educaţie este simplu să le schimbi într-o pagină de pe o zi pe alta, că tot s-au făcut vrafuri de programe de guvernare nerespectate, cu banii e mai greu să ajungi la capăt dacă nu-i ai. Trebuie să îi împrumuţi.
În aceste zile se fac calcule la Finanţe şi în mod sigur în următoarele zile vor ieşi mari surprize la iveală. Deocamdată sunt bani, România tocmai a ieşit pe pieţele internaţionale cu o emisiune în euro pe 20 de ani. Discursul dinspre Finanţe, aşa cum a venit până acum dinspre linia a doua din minister, a tehnicienilor, este „avem bani, dar Ministerul Transporturilor nu îi cheltuie“.
E prea simplu să fie adevărat. Nu există vaccin antirabic în spitale, dar Finanţele se vaită că nu are cine să îi cheltuie banii.
Greu de înţeles pentru orice lider de companie din această ţară. Creşterea economică din ultimii doi ani de peste 3% este prea fragilă, iar traumele taxei pe stâlp şi a supraaccizei pe benzină din 2013 încă prea recente pentru ca firmele să fie convinse că tot programul asumat de relaxare fiscală va fi respectat.
Codul fiscal era una, majorările salariale de-a valma din sectorul public asumate pe ultima sută de metri a guvernării precedente sunt alta. Din acest punct de vedere, noul guvern este prea timid. Putea pur şi simplu să îşi asume aceste majorări doar cu condiţia respectării anvelopei salariale de maximum 7,5% din PIB cheltuieli cu salariile bugetarilor.
Nimeni nu mai vorbeşte de reducerea mai departe a numărului de angajaţi din sectorul public de la 1,2 milioane în prezent, în condiţiile în care ritmul de scădere s-a oprit din mai 2012 până în prezent. Între 2009 şi 2012 numărul de angajaţi din sectorul public a scăzut de la 1,4 milioane la 1,2 milioane.
Pentru două săptămâni măcar ar trebui o pauză de la declaraţii şi văzute cifrele reale. Să nu ne trezim în ianuarie/februarie că încasările sunt sub estimări şi că amânăm Codul fiscal pentru un an, aşa cum de foarte multe ori s-a întâmplat cu legile din România.
