Germania se chinuie să iasă dintr-o lungă perioadă de creştere moderată a salariilor, un fenomen cu consecinţe dincolo de buzunarele muncitorilor săi. Având în vedere problemele de recrutare cu care se confruntă companiile germane, cererile de majorări salariale consistente venite din partea unei forţe de muncă deficitare ar părea fi îndreptăţite, scrie Financial Times.
Fondul Monetar Internaţional a avertizat că o creştere mai accelerată a salariilor din Germania este necesară pentru susţinerea redresării zonei euro prin creşterea puterii de cumpărare a ţării şi a competitivităţii companiilor altor ţări. Creşterile salariale ar fi de asemenea în interesul Germaniei pentru că un avans al economiei zonei euro ar înlesni efortul Băncii Centrale Europene de a pune capăt erei de dobânzi ultrascăzute, dobânzi îndelung criticate de deponenţii germani. Strategii băncii centrale sugerează că salariile nominale germane ar avea nevoie să urce cu cel puţin 3% anual pentru a reflecta ţinta de inflaţie a BCE de 2% şi o creştere de 1% a productivităţii. Însă ultima dată când acest lucru s-a întâmplat în Germania a fost în 2011. Anul trecut, salariile nominale au avansat cu 2,3% deşi şomajul a ajuns în apropiere de minime post-reunificare.
Mario Draghi, preşedintele BCE, a declarat că negocierile bazate pe ratele scăzute ale inflaţiei înregistrate în anii anteriori reprezintă unul dintre motivele din spatele creşterii moderate a salariilor. Printre alţi factori se numără însă vechi reforme ale pieţei muncii, deficite de forţă de muncă calificată şi priorităţi ale muncitorilor care trec dincolo de pachetele salariale. Atât angajatorii, cât şi angajaţii ezită să pună capăt anilor de creşteri greu câştigate ale competitivităţii, creşteri care au transformat Germania din „bolnavul“ Europei într-un campion al exporturilor.
Exportatorii plătesc în continuare salarii cu 27% mai mari decât restul companiilor germane. Însă în condiţiile în care proporţia muncitorilor acoperiţi de contracte colective scade, sindicatele au încercat să-şi menţină influenţa prin acorduri mai ample prin care membrilor li s-au acordat o securitate sporită a locurilor de muncă şi beneficii cum ar fi pensii mai bune şi pregătire profesională în detrimentul unor salarii mai bune. Între timp, drepturile muncitorilor mai slab plătiţi au fost şubrezite de amplele reforme introduse în anii 2000 de către Gerhard Schroder. Deşi unii consideră că acestea au avut meritul de a împinge şomajul în jos, criticii spun că în urma lor muncitorii au devenit mai vulnerabili şi mai puţin capabili să ceară salarii mai bune.
Drept urmare, zilele în care muncitorii germani cu calificări mai slabe ar putea avea parte de majorări salariale nu par prea aproape. Germania a introdus un salariu minim în 2015, însă unii experţI argumentează că în multe locuri acesta nu este pus în aplicare în mod adecvat. Societatea germană este în curs de îmbătrânire, iar, în condiţiile în care unii salariaţi se pot pensiona la 63 de ani piaţa muncii va începe să se restrângă în curând. Prosperitatea economică şi creşterea proporţiei celor care merg la universitate schimbă aşteptările pe care oamenii le au de la locul de muncă. „Banii sunt importantţi, bineînţeles“, spune Kim, un student de 20 de ani. „Însă un loc de muncă ar trebui să fie bun şi pentru suflet şi să fie şi agreabil“.
