„Astăzi vom finaliza metodologia pentru 'Şcoala după şcoală'. În România, deşi acest concept a fost introdus acum cinci ani de zile, în jur de 200 de unităţi şcolare au reuşit să implementeze programul 'Şcoala după şcoală', sub diverse forme, cu ajutorul asociaţiilor de părinţi, ONG-urilor, autorităţilor locale şi şcolii, în unele situaţii. Principala modificare va fi pe programul de lucru, dacă-l putem numi aşa, în sensul în care în cele maximum trei ore pe care copilul poate să le petreacă în cadrul programului, minimum 30 de minute în fiecare zi va fi sport, joc şi mişcare, în aşa fel încât orice elev care face programul 'Şcoala după şcoală', pe lângă cele două ore de educaţie fizică din trunchiul comun, să aibă minimum două ore şi jumătate, în fiecare săptămână, de joc, mişcare şi educaţie fizică”, a declarat minstrul Educaţiei, Liviu Pop, în cadrul unei coferinţe de presă.
Potrivit ordinului de ministru, care reglementează metodologia de desfăşurare a programului „Şcoala după şcoală”, apărut în 2011, sunt cuprinse activităţi cu sprijin specializat (supraveghere şi îndrumare în efectuarea temelor, recuperare pentru elevii cu dificultăţi cognitive, emoţionale, tulburări de limbaj prin activităţi remediale, consiliere, logopedice, activităţi de încurajare a lecturii independente etc.), ateliere / activităţi tematice şi alte activităţi de tip recreativ.
Programul se poate organiza modular, pe unităţi de timp stabilite la nivelul unităţii de învăţământ în funcţie de grupul ţintă şi nevoile identificate, prin combinarea pachetelor de activităţi orientate spre dezvoltarea competenţelor transferabile.
„Şcoala după şcoală” se derulează pe grupe de elevi (maximum 12 elevi), constituite după opţiunile şi nevoile identificate. Activităţile sunt proiectate, organizate şi susţinute de cadrele didactice din învăţământul primar şi secundar, consilieri, profesori de sprijin, bibliotecari, logopezi, laboranţi, pedagogi, antrenori, mediatori şcolari, voluntari din şcoală, din instituţii şi organizaţii partenere abilitate.
