Conform unui proiect de lege văzut de ZF, denumit „legea privind măsuri pentru protejarea intereselor economice ale statului“, la articolul 12 se face referire la titlurile de despăgubire şi titlurile de conversie valorificate prin acţiuni emise de Fondul Proprietatea, dobândite prin acţiuni săvârşite în procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv la titlul VII din Legea 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările ulterioare, sunt lovite de nulitate absolută.
Un alt punct cheie al proiectului este evaluarea terenurilor din companiile privatizate la valoarea actuală de piaţă şi includerea lor în capitalul social al firmelor, ceea ce ar putea face ca statul să redevină acţionar majoritar la o serie de companii strategice.
„Acţiunile la Fondul Proprietatea dobândite prin titluri de despăgubire sau titluri de conversie obţinute prin infracţiuni în condiţiile arătate în alineatul precedent intră în proprietatea statului, la data emiterii actului prin care instanţa de judecată sau procurorul a dispus măsurile prevăzute la articolul 4, alineatul 2, indiferent de deţinătorul actual, la valoarea la care s-a făcut conversia“, se arată în proiectul de lege.
Acest lucru va arunca în aer bursa şi Fondul Proprietatea. Mulţi oameni de afaceri au obţinut despăgubiri prin supraevaluarea titlurilor. Ei au primit în schimb acţiuni la Fondul Proprietatea pe care le-au vândut fie pe piaţa gri, fie când s-a listat la bursă.
Unul dintre principalii cumpărători a fost fondul american Elliot. În prezent, o bună parte din acţiunile Elliot sunt sub forma GDR-urilor (certificate de depozit globale) tranzacţionate la Londra.
Proiectul prevede ca dobânditorii de bună-credinţă de acţiuni la FP care vor intra în proprietatea statului ca urmare a acestei legi să fie îndreptăţiţi să obţină despăgubiri chiar de la persoanele care au săvârşit infracţiunile.
„Dobânditorii, de bună-credinţă, de acţiuni la Fondul Proprietatea care reintră în proprietatea statului în condiţiile arătate la alineatele precedente sunt îndreptăţiţi să obţină despăgubiri de la persoanele care au săvârşit infracţiunile, calculate de la data dobândirii şi până la data reintrării acţiunilor în proprietatea statului“.
Proiectul are 18 articole grupate în trei capitole: Capitolul 1 - Protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, Capitolul 2 - Recuperarea unor prejudicii aduse intereselor statului, Capitolul 3 - Obligaţiile fiscale restante ale societăţilor la care statul este acţionar unic sau acţionar majoritar.
Celălalt punct cheie al proiectului, includerea terenurilor statului în capitalul social al companiilor privatizate, va avea un efect major asupra unor companii care şi-au schimbat acţionarul majoritar cu mulţi ani în urmă.
Nou proiect de lege prevede că în termen de 180 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi „se procedează la identificarea şi evaluarea actualizată a terenurilor pentru care nu s-a finalizat procedura prevăzută la Legea 137/2002 privind unele măsuri privind accelerarea privatizării“.
Imediat ce se încheie procedurile de evaluare şi identificare a terenurilor, Oficiul Registrul Comerţului va înregistra majorarea capitalului social în 15 zile de la solicitarea autorităţii publice competente.
Includerea terenurilor statului în capitalul social este prevăzută în capitolul 1 al proiectului de lege, „Protejarea intereselor naţionale“.
Este pentru prima dată când în cadrul unui proiect de lege se vorbeşte de protejarea intereselor economice ale statului.
Mai mult, sunt definite sectoarele de interes strategic şi siguranţă ale statului. Acestea sunt: resursele minerale, infrastructura de toate tipurile, energia electrică, armamentul, serviciile medicale şi medicamentele, apele, agricultura şi producţia de alimente, silvicultura, poşta şi IT&C-ul, învăţământul şi sportul.
Interesant este că industria nu e deloc menţionată ca sector de interes strategic al statului, nici măcar industria mobilei, unde companiile private româneşti sunt majoritare.
Foarte importante sunt dispoziţiile generale ale legii. Acestea prevăd la art. 4 că „repararea prejudiciilor aduse intereselor statului în economie, ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni, se realizează prin restabilirea situaţiei juridice anterioare săvârşirii infracţiunii“.
Astfel, se poate deduce că dacă se va stabili că anumite privatizări s-au făcut prin fraudă, dovedită în instanţă, atunci acestea vor putea fi „întoarse“. Cele mai cunoscute dosare de privatizare anchetate sunt privatizarea rafinăriei Petromidia sau a fostului Institut de Cercetări Alimentare.
Aceste prevederi generale prin care se creează cadrul „restabilirii situaţiei juridice anterioare săvârşirii infracţiunii“ sunt necesare inclusiv pentru cazul Fondului Proprietatea, unde sunt sub anchetă anumite cesiuni de acţiuni între diverşi foşti proprietari către anumiţi intermediari, care le-au vândut mai departe unor fonduri de investiţii.
Capitolul al treilea, privind obligaţiile fiscale restante ale societăţilor de stat, prevede constituirea unui fond de creanţe de către Ministerul Finanţelor Publice. Acest fond va fi administrat de o entitate juridică creată exclusiv în scopul „securitizării creanţelor şi tranzacţionării acestora“.
Cu alte cuvinte, dacă CFR Marfă sau Călători au, spre exemplu, datorii de câte un miliard de lei către stat, această nouă entitate va primi dreptul de a vinde creanţele la preţ de piaţă, care va putea fi mai redus decât valoarea nominală, către diverşi investitori.
Un analist: Acţiunile sunt la fel ca banii, cum poţi să ştii care au fost curate?
„Un astfel de proiect ar fi aproape imposibil de implementat. Acţiunile listate la bursă nu sunt individualizate, ele sunt la fel ca banii“, spune un analist de pe piaţa de capital care nu a dorit însă să fie citat.
„Ce vor să facă iniţiatorii proiectului ar fi echivalent cu a depista exact bancnotele care au plecat de la persoanele respective şi a le recupera de la cei la care au ajuns după o perioadă. Tehnic e oricum imposibil să iei urma tuturor banilor sau acţiunilor, dar chiar şi dacă ar fi posibil, demersul nu ar avea niciun sens“, a mai spus el.
Ce ar însemna o asemenea lege pentru bursă, dacă ar putea fi pusă în aplicare?
Decredibilizare, plecarea unor investitori şi, cel mai probabil, ratarea statutului de piaţă emergentă, adăugă analistul.
„Mi-este greu să cred că o piaţă pe care există posibilitatea ca un investitor să rămână fără acţiuni în mod aleator, doar pentru că a avut ghinionul să fie contrapartea cuiva care la rândul sau a fost contrapartea altcuiva care la rândul său a fost contrapartea unui afacerist dubios, mai poate fi luată în serios de instituţiile financiare care fac astfel de clasificări.“
Capitolul 1 - Protejarea intereselor naţionale în activitatea economică
Art. 6
n (1) Sectoarele de interes strategic şi de siguranţă a statului sunt:
a) explorarea, exploatarea, extracţia, producţia şi relucrarea resurselor minerale;
b) construcţia şi administrarea infrastructurii rutiere, feroviare, navale, aeriene, portuare şi aeroportuare şi a infrastructurii de control şi dirijare a traficului;
c) producţia, transportul, distribuţia şi furnizarea de energie electrică şi termică;
d) producţia şi comercializarea de armament şi muniţie;
e) serviciile medicale şi paramedicale, producţia şi comercializarea de medicamente, dispozitive medicale, seruri şi vaccinuri;
f) gospodărirea apelor, amenajările hidrotehnice, captarea, tratarea şi distribuţia apei potabile şi a apei pentru irigaţii;
g) agricultura, pescuitul şi activităţile auxiliare acestora, producţia de alimente şi siguranţa alimentară;
h) silvicultura, exploatarea fondului cinegetic, exploatarea forestieră şi prelucrarea lemnului;
i) poşta, comunicaţiile şi tehnologia informaţiei;
j) învăţământul, cercetarea ştiinţifică, conservarea patrimoniului cultural naţional şi sportul.
